Constantin cel Mare

Constantin I
Împărat roman
Date personale
Nume la naștere	Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus
Poreclă	Trachala
Născut	27 februarie 272 d.Hr.[1] Naissus, Imperiul Roman[1]
Decedat	22 mai 337 d.Hr. (65 de ani)[2] Nicomedia, Imperiul Roman
Înmormântat	Biserica Sfinții Apostoli[*]​
Cauza decesului	cauze naturale
Părinți	Constantius I Chlorus Elena
Frați și surori	Flavia Iulia Constantia[*]​ Eutropia[*][[Eutropia (daughter of Constantius Chlorus)|​]] Anastasia[*][[Anastasia (daughter of Roman Emperor Constantius Chlorus and Flavia Maximiana Theodora)|​]] Julius Constantius[*][[Julius Constantius (son of Roman Emperor Constantius Chlorus (died 337))|​]] Flavius Dalmatius[*][[Flavius Dalmatius (brother of Constantine the Great)|​]] Flavius Hannibalianus[*][[Flavius Hannibalianus (half-brother of Constantine the Great)|​]]
Căsătorit cu	Minervina / Fausta
Copii	Crispus Constantina[*][[Constantina (daughter of Roman emperor Constantine the Great)|​]] Constant[3] Constantin al II-lea[4] Constanțiu al II-lea[3] Helena[*][[Helena (daughter of Roman emperor Constantine the Great and Roman empress as the consort of Julian)|​]]
Religie	creștinism Religia în Roma antică
Ocupație	politician militar suveran[*]​
Limbi vorbite	limba latină[5]
Apartenență nobiliară
Titluri	Constantin cel Mare
Familie nobiliară	Constantinian dynasty[*][[Constantinian dynasty (ancient Roman imperial dynasty)|​]]
Domnie
Domnie	306-337
Încoronare	25 iunie 306
Predecesor	Constantius I
Succesor	Constantin II, Constanțiu II și Constant
Modifică date / text

Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (n. 27 februarie 272 d.Hr., Naissus, Imperiul Roman – d. 22 mai 337 d.Hr., Nicomedia, Imperiul Roman), cunoscut sub numele Constantin cel Mare (greacă: Κωνσταντῖνος ὁ Μέγας) sau Constantin I, a fost Împărat Roman între 306 și 337. Din 324, el a condus ca împărat unic.

Numele sale de referință sunt: Imperator, Caesar, Flauius, Valerius, Aurelius, Constantinus, Pius, Felix, Inuictus, Augustus, Germanicus Maximus, Sarmaticus Maximus, Gothicus Maximus, Medicus Maximus, Britannicus Maximus, Arabicus Maximus, Adiabenicus Maximus, Persicus Maximus, Armeniacus Maximus, Carpicus Maximus.

Împăratul Constantin I a dus o politică militară, religioasă și economică profund reformatoare, care i-a permis să reunească sub unica sa autoritate un Imperiu Roman slăbit și divizat. S-a debarasat de împărații Maxentius în 312 (Bătălia de la Podul Milvius) și Licinius în 324 (bătălia de la Adrianopole). Domnia sa a văzut stabilirea libertății religioase individuale, care a pus capăt persecuțiilor creștinilor (Edictul de la Milano, 313).

A pus provizoriu capăt disensiunilor dintre Bisericile Răsăritene convocând Primul sinod de la Niceea (325), și și-a afirmat autoritatea în domeniul religios. A instaurat o monedă stabilă (Solidus, în 312), a dezvoltat administrația centrală, a apărat frontierele Imperiului contra atacurilor francilor, alamanilor, sarmaților, goților și sassanizilor. A fondat, în 330, o nouă capitală cu numele său, Constantinopol (actualul Istanbul).

Reformele sale au favorizat din plin avântul Creștinismului, spre care s-a întors treptat, devenind unul dintre sfinți pentru Biserica Ortodoxă și Greco-Catolică. Este considerat în ortodoxie ca având statut echivalent apostolilor (în greacă ισαποστολος, „izoapostolic” sau „întocmai cu apostolii”).