Drapelul Argentinei

Drapelul Argentinei este un steag compus din trei benzi orizontale având aceeași lățime, albastru deschis și alb. Există mai multe interpretări privind motivele acestor culori. Steagul a fost creat de Manuel Belgrano, în concordanță cu crearea cocardei din Argentina, și a fost pentru prima dată ridicat în orașul Rosario la 27 februarie 1812, în timpul Războiului de Independență din Argentina. Muzeul Național al Steagului a fost ulterior construit pe acest loc. Primul Triumvirat nu a aprobat utilizarea steagului, dar Adunarea Anului al XIII-lea a permis utilizarea steagului ca steag de război. Congresul de la Tucumán a desemnat în final acest steag ca drapel național, în 1816. În 1818, a fost adăugat în centrul său un Soare de Mai.

Steagul complet cu soarele se numește Steagul oficial ceremonial (în spaniolă Bandera Oficial de Ceremonia). Steagul fără soare este considerat steagul ornamental (Bandera de Ornato). În timp ce ambele versiuni sunt considerate în egală măsură drapelul național, versiunea ornamentală trebuie să fie întotdeauna ridicată sub steagul oficial de ceremonie. În termeni vexilologici, steagul oficial este drapelul civil, de stat și de război, iar steagul ornamental este un drapel civil și un drapel alternativ. Există controverse legate de adevărata culoare a primului drapel, între oamenii de știință și descendenții lui Manuel Belgrano, între albastru și albastru deschis.