Entalpie

Potențiale termodinamice
Energie internă   
Entalpie   
Energie liberă   
Entalpie liberă   
modifică 

Entalpia este o funcție de stare a unui sistem termodinamic. Ea este legată de alte mărimi termodinamice fundamentale prin relația:

unde este energia internă; sistemul considerat are grade de libertate mecanice, sunt variabilele de poziție, iar variabilele de forță generalizată conjugate.

Notația folosită de fizicieni pentru entalpie este dar în literatura tehnică se folosește mult notația [1][2][3][4][5][6][7][8][9][10][11][12][13][14][15][16][17][18][19] în timp ce notația este folosită pentru diferențe (căderi) de entalpie.[2][3][6][11][19] Ambele notații erau admise în standardele române.[20]

Variația entalpiei într-o transformare termodinamică la variabile de forță constante (pentru un fluid, o transformare izobară) este egală cu energia transferată către sistem în cursul transformării sub formă de căldură.[21]

Exprimată ca funcție de parametrii de stare temperatură și variabilele de forță, entalpia este un potențial termodinamic.

  1. ^ ***, Hütte: Manualul inginerului, vol I, București: Editura AGIR, 1947
  2. ^ a b it Momi Bartorelli, Le moderne turbine a gas, Milano: Editore Ulrico Hoepli, 1949
  3. ^ a b de Constantin Zietemann, Die Dampfturbinen, Berlin / Göttingen / Heidelberg: Springer-Verlag, 1955
  4. ^ Remus Răduleț ș.a., Lexiconul Tehnic Român, București: Editura Tehnică, 1957–1966.
  5. ^ Virgil Barbu, Mașini frigorifice, București: Editura Didactică și Pedagogică, 1965
  6. ^ a b Karl Schröder ș.a., Centrale termoelectrice de putere mare, vol. II–III, București: Editura Tehnică, 1965–1971
  7. ^ Bazil Popa ș.a. Manualul inginerului termotehnician, vol I–III, București: Editura Tehnică, 1984–1986
  8. ^ Corneliu Burducea ș.a., Centrale nuclearoelectice de putere mare, București: Editura Tehnică, 1974
  9. ^ Costin Moțoiu, Centrale termo și hidroelectrice, București: Editura Tehnică, 1974
  10. ^ Ioan Vlădea Tratat de termodinamică tehnică și transmiterea căldurii, București: Editura Didactică și Pedagogică, 1974
  11. ^ a b Titus Grecu, Mircea Cârdu, Ioan Nicolau, Turbine cu abur, București: Editura Tehnică, 1976
  12. ^ Nicolae Dănilă - Centrale nucleare electrice, București: Editura Academiei RSR, 1973.
  13. ^ Bazil Popa, Helmuth Theil, Teodor Mădărășan Schimbătoare de căldură industriale, București: Editura Tehnică, 1977
  14. ^ Kuzman Ražnjević, Tabele și diagrame termodinamice, București: Editura Tehnică, 1978
  15. ^ Aureliu Leca ș.a., Procese de transfer de căldură și masă în instalațiile industriale, București: Editura Tehnică, 1982
  16. ^ Nicolae Pănoiu, „Cazane de abur”, București: Editura Didactică și Pedagogică, 1982
  17. ^ Constantin C, Neaga, Tratat de generatoare cu abur, vol I: București: Editura AGIR, 2001, ISBN: 973-8130-67-0, vol. II: București: Editura Matrix Rom, 2002, ISBN: 973-685-650-0, vol. III: București: Editura Printech, 2005, ISBN: 973-718-262-6
  18. ^ Corneliu Ungureanu ș.a. Combustibili, instalații de ardere, cazane, Timișoara: Editura „Politehnica”, 2006, ISBN 973-9389-21-0
  19. ^ a b Gavril Creța, Tratat de inginerie termică: Turbine cu abur și cu gaze, București: Editura AGIR, 2011, ISBN: 978-973-720-367-0
  20. ^ STAS 1647-85 Căldură. Terminologie și simboluri.
  21. ^ Țițeica, pp. 36–37; Zemanski și Dittman, pp. 252–257.

© MMXXIII Rich X Search. We shall prevail. All rights reserved. Rich X Search