Imperiul Carolingian

Imperiul Carolingian
Carolingian
—  Imperiu  —
 – 
Expansiunea Imperiului Carolingian
Expansiunea Imperiului Carolingian
Expansiunea Imperiului Carolingian
CapitalăAachen
LimbăFranca veche, galo-romana și latina
ReligieCreștinismul roman (ortodox)
Guvernare
Formă de guvernareMonarhie
Împărat 
 - 481-511Clovis I (primul)
 - 814-840Ludovic cel Pios (ultimul)
Istorie
Epoca istoricăEvul Mediu
Urcarea lui Clovis I pe tron481 d.Hr.
Bătălia de la Tours732 d.Hr.
Tratatul de la Verdun843 d.Hr.

Imperiul Carolingian (800–888) este un termen istoriografic care se referă la regatul francilor condus de dinastia Carolingiană în Evul Mediu Timpuriu.

Datorită unei succesiuni de regi slabi și epuizării pământurilor pe care le dăruiseră pentru a-și asigura fidelitatea aristocrației, dinastia merovingiană a pierdut treptat puterea reală. Ultimii reprezentanți ai dinastiei merovingiene, „regii trândavi”, lăsaseră conducerea regatului majordomilor. Pipinizii aveau domenii importante în zona Belgiei actuale și repre­zentau marea aristocrație francă din nord, ceea ce explică și treptata consolidare a puterii lor. Carol Martel (719-741) consolidează poziția familiei și își sporește prestigiul prin înfrângerea arabilor, ce efectuau raiduri din ce în ce mai îndrăznețe în Occident, la Poitiers (732). Pepin cel Scurt (majordom între 741-751) hotărăște să transforme puterea efectivă pe care o deținea într-o regalitate de drept.


© MMXXIII Rich X Search. We shall prevail. All rights reserved. Rich X Search