Imprimare 3D

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Articolul este parte a seriei despre Istoria tiparului
Tiparul cu blocuri de lemn⁠(en)[traduceți]		200
Tiparul mobil⁠(en)[traduceți]		1040
Intaglio		1430
Tipografie		1450
Presă tipografică		1454
Litografie		1796
Cromolitografie		1837
Presă rotativă		1843
Flexografie		1873
Șapirografie		1876
Litografie fotocromatică		Anii 1880
Culegere cu metal încins		1886
Tipărire ofset		1903
Serigrafie		1907
Sublimare termică		1957
Fotozaț		1960
Fotocopiere		1960
Pad printing		1960
Tipărire laser		1969
Tipărire cu impact		1970
Tipărire termică		1972
Tipărire cu jet de cerneală		1976
Stereolitografie		1986
Tipărire digitală		1993
Tipărire 3D		2003
v • d • m

Imprimarea 3D reprezintă un procedeu prin care un obiect solid tridimensional, indiferent de configurație și formă, este creat prin adăugarea succesivă de straturi de material.

Această metodă de producție diferențiază imprimarea 3D de tehnicile tradiționale de prelucrare, care se concentrează predominant pe îndepărtarea materialului prin metode precum: frezarea, strunjirea, găurirea sau tăierea.

Imprimarea 3D permite designerilor să producă un prototip într-un timp relativ scurt în comparație cu metodele clasice de producție. În consecință prototipul poate fi testat și corectat/ajustat rapid.^[1]

O imprimantă 3D este un tip de robot industrial specializat doar pe imprimare 3d, care este capabil să efectueze acest proces sub control computerizat.

Există mai multe tehnologii de imprimare 3D:

• imprimare prin extrudare cu filament(FDM)^[2]
• imprimare cu pulbere (SLS)
• imprimarea cu rasină sau steriolitografia (SLA)

Cea mai comună metoda este FDM, care s-a impus ca rezultat al costurilor mici al imprimantelor/consumabilelor cat si prin simplitatea utilizarii lor in conditii de birau sau casnice.

Imprimare prin extrudare cu filament (FDM): Această metodă implică încălzirea unui filament de material plastic (cum ar fi ABS sau PLA) până la topire și extrudarea acestuia straturi cu straturi pentru a crea obiectul dorit. Platforma imprimantei se deplasează în jos pe măsură ce obiectul este construit.^[3]

Imprimarea cu pulbere (SLS - Selective Laser Sintering): Această tehnică utilizează un laser pentru a topi și solidifica succesiv straturi subțiri de pulbere de plastic, metal sau ceramică. După fiecare strat, pulberea este nivelată și un nou strat este aplicat. Acest proces continuă până când obiectul este complet format în interiorul pulberii. SLS este cunoscut pentru capacitatea sa de a produce piese durabile și rezistente, fiind adesea utilizat în prototipare și producția de serie mică.^[4]

Imprimarea cu rasină sau stereolitografie (SLA - Stereolithography): Această tehnică implică solidificarea straturilor subțiri de rasină lichidă fotosensibilă cu ajutorul unui laser UV.^[5] Platforma imprimantei se ridică treptat pe măsură ce fiecare strat este format. Imprimarea SLA poate produce detalii fine și finisaje de înaltă calitate, fiind adesea folosită în industria bijuterie și prototipare de precizie.