Negru

Pentru alte sensuri, vedeți Negru (dezambiguizare).
Negru
 
Coordonatele culorii
Tripletă Hex#000000
sRGBB  (rgb)(0, 0, 0)
CMYKH   (c, m, y, k)(0, 0, 0, 100)
HSV       (h, s, v)(–°, –%, 0%)
SursăPrin definiție
B: Normalizat la [0–255] (byte)
H: Normalizat la [0–100] (sută)

Negru este cea mai închisă culoare, rezultatul absenței sau absorbției complete a luminii vizibile. Este o culoare acromatică, o culoare fără nuanță, precum albul și griul.[1] Este adesea folosit simbolic sau la figurat pentru a reprezenta întunericul, în timp ce albul reprezintă lumina.[2] Albul și negru au fost adesea folosite pentru a descrie lucrurile opuse precum binele și răul, Evul Mediu Întunecat versus Iluminismul și noaptea versus ziua. Încă din Evul Mediu, negrul a fost culoarea simbolică a solemnității și autorității și din acest motiv este încă purtat în mod obișnuit de judecători și magistrați.[2]

Negrul a fost una dintre primele culori folosite de artiști în picturile rupestre neolitice.[3] În secolul al XIV-lea, negru era purtat de regalitate, cler, judecători și oficiali guvernamentali în mare parte din Europa. A devenit culoarea purtată de poeți, oamenii de afaceri și oameni de stat englezi în secolul al XIX-lea, și o culoare vestimentară în secolul XX.[2] În Imperiul Roman, a devenit culoarea doliului, iar de-a lungul secolelor a fost frecvent asociată cu moartea, răul, vrăjitoarele și magia.[4] Conform sondajelor din Europa și America de Nord, este culoarea cea mai frecvent asociată cu doliu, sfârșitul, secretele, magia, forța, violența, răul și eleganța.[5]

Cerneala neagră este cea mai frecventă culoare folosită pentru tipărirea cărților, a ziarelor și a documentelor, deoarece oferă cel mai mare contrast cu hârtia albă fiind astfel cea mai ușoară culoare de citit. Similar, textul negru pe un ecran alb este cel mai frecvent format folosit pe ecranele computerului.[6]

  1. ^ „Definition of achromatic. Free Dictionary. Accesat în . 
  2. ^ a b c Heller 2009, pp. 105–26.
  3. ^ St. Clair, Kassia (). The Secret Lives of Colour. London: John Murray. p. 262. ISBN 9781473630819. OCLC 936144129. 
  4. ^ St. Clair 2016, p. 261.
  5. ^ Eva Heller (2000), Psychologie de la couleur – effets et symboliques, pp. 105–27.
  6. ^ Heller, Eva, Psychologie de la couleur – effets et symboliques (2009), p. 126

© MMXXIII Rich X Search. We shall prevail. All rights reserved. Rich X Search