Plaja Omaha

Trupe ale primei divizii acostând pe Plaja Omaha - pozǎ fǎcutǎ de Robert F. Sargent

Informații generale

Perioadă	6 iunie 1944
Loc	Sainte-Honorine-des-Pertes, Saint-Lô, Vierville-sur-Mer, in France 49°22′08″N 0°52′07″W ({{PAGENAME}}) / 49.368888888889°N 0.86861111111111°V
Rezultat	Victoria Aliaților

Beligeranți

Statele Unite

Germania

Conducători

Omar Bradley
Norman Cota
Clarence R. Huebner

Dietrich Kraiss

Efective

43,250 unitǎți de infanterie, douǎ nave de rǎzboi, trei crucișǎtoare, 12 distrugǎtoare, 105 alte vapoare

7,800 unitǎți de infanterie, 8 buncǎre cu altilerie, 35 cazemate, 4 unitǎți de artilerie, 6 mortiere, 18 armamente anti-tanc, 45 lansatoare de rachete fixe, 85 mitraliere fixe, 6 turele de tanc

Pierderi

3.000

1.200

Plaja Omaha este numele de cod dat unui punct principal al Aliaților de debarcare in invazia Germaniei ce a ocupat Franța pe teritoriile Normandiei pe data de 6 iunie 1944 în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Plaja este situată pe coasta Normandiei, Franța, față în față cu Canalul Mânecii, și este la 8 km distanță la est de Sainte-Honorine-des-Pertes și la vest de Vierville-sur-Mer pe malul drept al estuarului râului Douve. Debarcările aici au fost necesare pentru a lega debarcarea britanicilor la est de Plaja Gold, cu aterizarea americană la vest la Plaja Utah, oferind astfel o debarcare continuă pe coasta Normandiei din Golful Senei. Ocuparea Plajei Omaha era responsabilitatea trupelor Armatei Statelor Unite, cu ajutorul transportului maritim asigurat de Marina Statelor Unite și cu ajutorul unor elemente ale Marinei Regale a Marii Britanii.

În D-Day, neexperimentata Divizie 29 a Infanteriei, cărei i s-au alăturat de noua companii ai Pușcașilor Marini SUA redirecționate de la Pointe du Hoc, au avut scopul de a lua cu asalt jumătatea de vest a plajei. Luptă crâncenă a fost dată de 1 Divizia de Infanterie în jumătatea de est. Valurile inițiale de asalt, formate din tancuri, infanterie și geniști, au fost planificate atent pentru a elimina barajele de apărare și pentru a permite navelor mai mari ale următoarelor atacuri să acosteze.

Obiectivul principal la Plaja Omaha a fost de a asigura un cap de pod de aproximativ opt kilometri lungime, între Port-en-Bessin și râul Vire, legându-se cu debarcările britanice de la Plaja Gold la est, și ajungea în zona de ISIGNY la vest pentru a face legătura cu aterizarea Corpul VII la Plaja Utah. Divizia a 352-a germană s-a opus debarcărilor, mulți dintre soldații germani fiind adolescenți, deși unitatea au fost completată cu veterani care au luptat pe Frontul de Est. Divizia a 352-a nu a avut niciodată niciun batalion de formare sau de regiment. Din cei 12020 de oameni din diviziune, doar 6800 erau experimentați în luptă, și detașați să apere un front de 53 km. Germanii au fost în mare măsură desfășurați în puncte cheie de-a lungul coastei, strategia germană fiind bazată pe înfrângerea oricărui atac pe mare, la linia de debarcare.

Foarte puțin a mers cum a fost planificat în timpul debarcării de la Omaha Beach. Dificultățile în navigare au avut ca rezultat că majoritatea ambarcațiunilor de debarcare sa rateze țintele lor pe tot parcursul zilei. Apărarea a fost neașteptat de puternică, și a cauzat o multe victime la aterizarea trupelor americane. Sub focul greu, geniștii au luptat să elimine obstacolele de pe plajă; mai târziu debarcările s-au concentrat în jurul unor canale care au fost securizate. Slăbiți de victimele provocate doar în debarcare, trupele supraviețutoare atacului nu au putut apăra ieșirea de pe plajă. Aceasta a cauzat probleme suplimentare și întârzieri, în consecință pentru acostări mai târzii. Mici spărturi au fost în cele din urmă realizate de grupuri de supraviețuitori care au improvizat atacuri asupra punctele cele mai greu de apărat. Până la sfârșitul zilei, două mici și izolate platouri, au fost cucerite, care au fost ulterior folosite împotriva apărării mai slabe în interior, realizându-se astfel obiectivele inițiale Ziua-Z în următoarele zile.