Prezbiterianism

Calvinism

Jean Calvin

Baze Creștinism Augustin de Hipona Reforma Protestantă

Specific Învățătura lui Calvin Cele cinci Sola Cele cinci puncte ale calvinismului Principiul regulator de închinare Mărturisiri calviniste de credință

Influențe Théodore Beza Sinodul din Dort Puritanism Jonathan Edwards Teologii de la Princeton Karl Barth

Biserici Reformate Presbiteriene Congregaționaliste Baptiste Reformate

Popoare Calviniștii afrikaneri Hughenoții Strămoșii pelerini Puritanii

Prezbiterianismul este ramura Bisericii Reformate din Scoția, care a aderat la confesiunea calvinistă din cadrul Reformei protestante, așa cum a fost formulată de John Knox. Teologia prezbiteriană subliniază suveranitatea lui Dumnezeu, autoritatea Bibliei și necesitatea harului prin credința în Isus Hristos.

Prezbiterianismul a evoluat inițial în Scoția înainte de Actul Uniunii din 1707. Majoritatea puținilor prezbiterieni care mai pot fi găsiți în Anglia de astăzi își pot găsi o conexiune scoțiană. Deși unii aderenți se mențin pe linia trasată de teologia lui Calvin și a succesorilor săi direcți, există o largă desfășurare de viziuni teologice în cadrul prezbiterianismului contemporan.

Urmele prezbiterienilor moderni pot fi găsite în Reforma scoțiană. Congregațiile locale constau din obști alcătuite din reprezentanți ai localnicilor, mod de organizare care este întâlnit la toate nivele superioare celor de bază (Presbytery, Synod and General Assembly). Teoretic, în prezbiterianism nu există un episcop; totuși anumite grupuri, mai ales din Europa de Est precum și alte grupuri ecumenice au superintendenți care se numesc formal episcopi. Oficiul sau instituția bătrânilor reprezintă un alt semn distinctiv al prezbiterianismului, această entitate nu este preoțească luând parte în toate deciziile la toate nivelele.

Rădăcinile Prezbiterianismului se regăsesc în Mișcarea de Reformă Europeană din secolul al 16-lea, exemplul Genevei lui Jean Calvin reprezentând o influență specială. Cele mai multe biserici din Mișcarea de Reformă care își au originile istorice în Scoția sunt sau Presbiteriene sau Congregaționaliste în conducere.

În secolul XX, unii prezbiterieni au jucat un rol important în Mișcarea Ecumenică, inclusiv Consiliul Mondial al Bisericilor. Multe denominații Presbiteriene au găsit căi pentru a lucra împreună cu alte denominații ale Mișcării de Reformă și cu Creștini din alte tradiții, în mod special în cadrul Alianței Mondiale a Bisericilor Reformate. Unele biserici Presbiteriene au intrat în uniuni cu alte biserici, precum Congregaționaliști, luterani, anglicani, and metodiști.