Proroc

Proroc^[1] (prooroc, prevestitor) este o persoană care interpretează voința lui Dumnezeu și este capabil să prezică viitorul. Proroc este un cuvânt de origine slavă (prorokŭ). Un sinonim pentru proroc este și cuvântul Profet, acesta fiind și un epitet dat de musulmani lui Mahomed. Cuvântul profet vine din limba franceză (prophète).^[2] Profetul, conform credinței, este o persoană care poate să fie înțeles ca trimisul, ca solul Domnului, care poate interpreta și prezice voia "lui" pe care o transmite mai departe oamenilor.

Etimologia cuvântului provine din greaca veche prin traducerea Bibliei, Septuaginta din anul 250 î.Hr., sau din limba ebraică unde profetul este denumit „vorbitorul” lui Dumnezeu.

Această însușire de la Dumnezeu ar fi avut-o în trecut unii profeți ca: Daniel, care prezice viitorul poporului lui Israel, Moise (Moses), care conduce evreii din Egipt în țara făgăduinței prin Marea Roșie care se deschide la trecererea evreilor, închizându-se apele după ei nimicind pe urmăritorii lor din armata egipteană ș.a.

Un tip particular de profeție este profeția înțeleasă nu ca simplu mesaj de la Dumnezeu, ci prevestire a viitorului. Un exemplu de astfel de profeție biblică este Cartea lui Daniel din Vechiul Testament. Încă din secolul al III-lea d.Hr. se observase din detaliile Viziunilor lui Daniel că această carte a fost redactată într-o epocă mai recentă (pe la jumătatea secolului II î.Hr. ) decât autorul însuși pretinde (captivitatea babilioniană), astfel încât „profeția” este una a trecutului, nu a viitorului, Daniel scriind (inexact) de fapt istorie: și ca în orice scriere istorică, evenimentele mai recente sunt relatate cu mai mare exactitate, în timp evenimentele mai vechi sunt mai puțin exacte. Cercetătorii numesc acest tip de „profeție” vaticinium post eventum.^[3]

^ Conform Dicționarului explicativ al limbii române
^ dexonline, dexonline.ro
^ Așa cum afirma încă din secolul al III-lea neoplatonicianul Porphirio din detaliile viziunilor reiese că ea a fost alcătuită în epoca macabeană, mai exact, între 168 și 165 î.Hr., în momentul în care Antioh al IV-lea Epifaniu a instalat la Ierusalim „urîciunea pustiirii” (Dan. 11,31), adică statuia lui Zeus Olimpianul. Evenimentele domniei acestui rege se regăsesc cu mare precizie în predicțiile cărții lui Daniel, în timp ce relatările despre epocile mai vechi sînt mai puțin exacte (ca de exemplu informația falsă că Belșațar ar fi fiul lui Nabucadnețar (era fiul lui Nabonid), sau că acesta a fost vreodată rege, și confuzia între Cirus persanul, adevăratul cuceritor al Babilonului, și Darius-medul amintit de Daniel, care n-a existat pur și simplu (Darius a fost și el tot persan)). Avem deci de-a face cu evenimente trecute sau contemporane prezentate ca o profeție, fenomen desemnat prin sintagma vaticinium post eventum. - pp.122-23 din "Vechiul Testament", Edmond Jacob (traducere de Cristian Preda), Ed. Humanitas, București 1993, după originalul francez "L'Ancien Testament" ediția a VI-a, 1991, Presses Universitaires de France, 1967, Colecția "Que sais-je?"

[1] Conform Dicționarului explicativ al limbii române

[2] dexonline, dexonline.ro

[3] Așa cum afirma încă din secolul al III-lea neoplatonicianul Porphirio din detaliile viziunilor reiese că ea a fost alcătuită în epoca macabeană, mai exact, între 168 și 165 î.Hr., în momentul în care Antioh al IV-lea Epifaniu a instalat la Ierusalim „urîciunea pustiirii” (Dan. 11,31), adică statuia lui Zeus Olimpianul. Evenimentele domniei acestui rege se regăsesc cu mare precizie în predicțiile cărții lui Daniel, în timp ce relatările despre epocile mai vechi sînt mai puțin exacte (ca de exemplu informația falsă că Belșațar ar fi fiul lui Nabucadnețar (era fiul lui Nabonid), sau că acesta a fost vreodată rege, și confuzia între Cirus persanul, adevăratul cuceritor al Babilonului, și Darius-medul amintit de Daniel, care n-a existat pur și simplu (Darius a fost și el tot persan)). Avem deci de-a face cu evenimente trecute sau contemporane prezentate ca o profeție, fenomen desemnat prin sintagma vaticinium post eventum. - pp.122-23 din "Vechiul Testament", Edmond Jacob (traducere de Cristian Preda), Ed. Humanitas, București 1993, după originalul francez "L'Ancien Testament" ediția a VI-a, 1991, Presses Universitaires de France, 1967, Colecția "Que sais-je?"

[1]

[2]

[3]