Ratificare

Ratificarea constituie actul juridic prin care un stat își exprimă consimțământul, prin intermediul autorităților sale competente, de a fi legat printr-un tratat internațional, semnat de reprezentanții săi. Autoritățile competente sunt precizate de constituția statului care ratifică tratatul.^[1]

Ratificarea este înțeleasă ca un act formal și solemn din partea unui șef de stat, prin care este dată aprobarea și angajamentul de a executa obligațiile asumate.^[1]

Efectul juridic al semnării unui tratat depinde de faptul dacă este sau nu obiect al ratificării, acceptării sau aderării. În cazul în care semnarea tratatului este obiect al ratificării, acceptării sau aderării, aceasta reprezintă doar o etapă intermediară, semnificând faptul că delegații au căzut de acord asupra textului și doresc să-l accepte. În aceste condiții semnarea tratatului nu exprimă consimțământul final de a fi legat și nici nu are ca efect obligația statelor de a-l ratifica sau de a dispune eventuale măsuri pregătitoare de implementare. Etapa intermediară dintre semnare și ratificare dă posibilitatea statelor de a promulga legislația necesară sau de a obține acordul propriilor Parlamente.^[1]