Regatul Finlandei (1918)

Regatul Finlandei (1918)
Suomen kuningaskunta  (finlandeză) Konungariket Finland  (suedeză)
← ← 1918 – 1919 →
Drapel Stemă
Imn național
Maamme  (finlandeză) Vårt land  (suedeză) (română ”Țara noastră ")
Harta Marelui Principat al Finlandei, care a avut aceleași frontiere cu Finlanda independentă din perioada 1917 - 1920
Capitală	Helsinki
Limbă	finlandeză · suedeză · saami  · careliană
Religie	Luteranism Ortodoxie
Guvernare
Formă de guvernare	Monarhie constituțională
Monarh ales
- 1918	Frederic Karl
Prim-ministru
- 1918	Juho Kusti Paasikivi
- 1918–1919	Lauri Ingman⁠(d)
- 1919	Kaarlo Castrén⁠(d)
Regent
- 1918	P.E. Svinhufvud
- 1918–1919	C.G.E. Mannerheim
Legislativ	Parlamentul
Istorie
Epoca istorică	Primul Război Mondial / Perioada interbelică
Proclamarea independenței	6 decembrie 1917
Autoritatea supremă acordată regentului	18 mai 1918
Alegerea regelui	9 octombrie 1918
Alegerile parlamentare	3 martie 1919
Adoptarea Constituției republicane	17 iulie 1919
Economie
Monedă	marca
a. Frederic Karl de Hesse a fost ales rege al Finlandei pe 9 octombrie 1918 și a renunțat la tron pe 14 decembrie 1918.
Modifică date / text

Regatul Finlandei (în finlandeză Suomen kuningaskunta, în suedeză Konungariket Finland; 1918–1919) a fost o încercare eșuată de a stabili o monarhie în Finlanda în urma declarării independenței față de Rusia în decembrie 1917 și a războiului civil care i-a urmat din ianuarie–mai 1918. „Albii” victorioși din Parlamentul Finlandei au început procesul de transformare a Finlandei în regat și de creare a unei monarhii. Deși țara a fost legal un regat condus de un regent timp de peste un an, regele ales Prințul Frederic Karl de Hesse nu a domnit niciodată și nici nu a venit în Finlanda în urma înfrângerii Germaniei în Primul Război Mondial. Victoriile republicane în alegeri ulterioare au dus la transformarea țării în republică.

În timpul Războiului Civil din 1918, Gărzile Roșii finlandeze, aflate în relații de prietenie cu Rusia bolșevică, au luptat cu Garda Albă, care s-au aliat la rândul lor cu Imperiul German. Ajutorul direct din partea Diviziei germane a Mării Baltice i-a ajutat pe albi să câștige războiul. Guvernul provizoriu înființat după declarația de independență a Marelui Principat al Finlandei a înclinat puternic spre dreapta finlandeză și a inclus un număr de monarhiști. Parlamentul a elaborat planuri de creare a unei monarhii finlandeze pe baza teoriei juridice conform căreia Constituția suedeză din 1772 era încă în vigoare, dar a existat un interregn prelungit fără monarh pe tron. Prințul Frederic Karl de Hesse a fost ales pe tronul Finlandei la 9 octombrie 1918 de către parlamentul finlandez, dar nu a preluat niciodată funcția și nici nu a călătorit în Finlanda. La scurt timp după alegeri, atât liderii finlandezi, cât și populația au înțeles cu întârziere situația gravă în care se aflau aliații lor germani, iar înțelepciunea alegerii unui prinț german ca nou lider a fost pusă sub semnul întrebării în condițiile în care Germania era pe cale să piardă Primul Război Mondial. Germania însăși a devenit republică și l-a detronat pe kaiserul Wilhelm al II-lea. Germania a semnat în noiembrie un armistițiu cu Aliații. Puterile occidentale victorioase au informat guvernul finlandez că independența Finlandei va fi recunoscută doar dacă va renunța la alianța cu Germania. Ca urmare, în decembrie 1918, Frederick Karl a renunțat la tron, iar Divizia Mării Baltice s-a retras din Finlanda. La alegerile din martie 1919, în condițiile în care stânga finlandeză și socialiștii au putut vota, republicanii au obținut o victorie zdrobitoare. Statutul Finlandei de republică a fost confirmat în Constituția finlandeză din 1919.