Regii catolici

Denumirea de Regii Catolici (în spaniolă Reyes Católicos) se referă la monarhii spanioli regina Isabella I a Castiliei (1451-1504) și regele Ferdinand al II-lea de Aragon (1452–1516), cel care, sub numele de Ferdinand al V-lea, a fost și rege al Castiliei. Titlul de Reyes Católicos a fost acordat în anul 1496 de către Papa Alexandru al VI-lea.

Titlurile de noblețe însumate ale Regilor Catolici, după cum apăreau scrise în Tratatul de la Tordesillas din 7 iunie 1494, erau următoarele: Ferdinand și Isabella, prin mila Domnului, Rege și Regină ai Castiliei, ai Leonului, ai Aragonului, ai Siciliei, ai Granadei, ai Toledoului, ai Valenciei, ai Galiciei, ai Mallorcei, ai Seviliei,  ai Sardiniei, ai Corsicii, ai Murciei, ai Jaénului, ai Algarve, ai  Algeciras, ai Gibraltarului, ai Insulelor Canare, Conte și Contesă de Barcelona, conducători ai Vizcaya și a Molina de Aragón, Duce și Ducesă de Atena și ai ducatului Neopatria, Conte și Contesă de  Roussillon și de Cerdanya, Marchiz și Marchiză de Oristano și de Gociano.^[1] La acestea s-au mai adăugat și altele mai târziu, ca de exemplu Navarra. Enumerarea tuturor acestor statute arată că regii au fost interesați să respecte particularitățile constituționale ale diferitelor regiuni stăpânite.

Titlul de Rege al Spaniei nu s-a fost folosit până în secolul al XIX-lea.^[2]