Reportaj

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Reportajul este o specie publicistică care, în baza unor date culese la fața locului, informează opinia publică, cât mai real și nepărtinitor, asupra problemelor de interes general sau constatate ocazional.

Reportajul poate fi de informație sau de creație, fiind legate de o anumită tematică sau pur și simplu fiind unul compozițional. De asemenea, după stilul de prezentare sunt reportaje satirice, explozive, de relatare implicată etc.

În ciuda faptului că pe lângă informație, reporterul prezintă și alte detalii, informația nu își pierde din calitate, ci doar renunță la sobrietatea cu care sunt tratate alte genuri jurnalistice, precum știrea.^[1] În construirea unui reportaj, jurnalistul are de-a face atât cu subiectivitatea, cât și cu obiectivitatea. Subiectivitatea poate fi manifestată la locul evenimentului, în mediul unde poate identifica ambianța. Însă, în ceea ce privește redactarea și „povestirea” faptelor, reporterul trebuie să rămână obiectiv și să prezinte realitatea cu toate aspectele ei.^[1] Reportajul presupune, de asemenea, existența a două laturi: jurnalistul trebuie să povestească evenimentul, descriind faptele, coordonatele spațio-temporale, protagoniștii, dar și să redea senzații, să filtreze întâmplările prin intermediul simțurilor, astfel încât să ofere cititorilor o experiență cât mai completă.^[2]

Reportajul, inițial specie tipic jurnalistică și care apelează deseori la mijloacele literare de expresie, a fost preluat și de literatură, de cinematografie și de televiziune.