Geocritica

Geocritica este o ramură a criticii literare care își propune să analizeze relația dintre literatură și spațiul reprezentat în textele literare.^[1]

Conceptul actual de geocritică aparține profesorului Bertrand Westphal de la Facultatea de Litere din Limoges care i-a consacrat mai multe lucrări și manifestări științifice, printre acestea fiind și articolul Pentru o abordare geocritică a textelor^[2]. Geocritica se dorește a fi o lectură interdisciplinară, o interfață între discipline diverse ca literatura, geografia, arhitectura, filosofia, geopolitica, urbanismul, care au toate ca obiect de studiu spațiul. Metoda geocriticii se orientează înspre patru direcții: multifocalizarea, polisenzorialitatea, stratigrafia și intertextualitatea. Geocritica este deci o poetică a spațiului văzut ca un arhipelag în care interacțiunea între spațiile umane trebuie interpretată și din perspectiva pluralității identităților culturale.