Ursari

Ursarii (cu sensul de „dresori de urși”; termen originar din românescul urs; singular: ursar; în bulgară: урсари, ursari) sau Richinara constituie o ramură tradițională a romilor nomazi care s-a ocupat o lungă perioadă cu dresarea animalelor.

Categorie endogamă care-și obținea cea mai mare parte a veniturilor din spectacole de bâlci în care erau folosiți urși, de obicei urși bruni și, în câteva cazuri, maimuțe cercopitecide, ei s-au sedentarizat în mare parte după anii 1850. Ursarii formează o parte importantă a comunității rome din România, unde ei sunt una dintre cele 40 de grupuri tribale,^[1] precum și segmente importante ale populației de etnie romă din Bulgaria și din Republica Moldova. Ei constituie, de asemenea, o mare parte a romilor prezenți în Serbia și în țările Europei de Vest precum Țările de Jos și Italia.

Cuvântul Ursari se poate referi, de asemenea, la un dialect al limbii romani balcanice, vorbit în România și în Republica Moldova,^[2][3] deși se estimează că cei mai mulți ursari, la fel ca și băieșii, vorbesc limba română ca limbă maternă.^[4] Nu există un consens științific dacă ursarii aparțin subgrupului Sinti al romilor sau celeilalte jumătăți a populației de etnie romă.^[5] Un sondaj românesc realizat în 2004 în rândul a 347 de romi a constatat că 150 dintre ei se considerau „ursari” (reprezentând 43,2% din eșantion, adică cel mai mare neam etnic).^[6]

Dresorii romi de urși și de maimuțe din Bulgaria, numiți mecikari (мечкари), maymunari sau ursari, sunt considerați uneori ca formând o comunitate separată^[3] sau ca făcând parte din ramura băieșilor,^[7] așa cum sunt persoanele identificate ca ursari în Italia.^[8] Grupul de coșnițari (sau koshnichari), prezent pe ambele maluri ale Dunării (în România și Bulgaria), este considerat că face parte din ramura ursarilor.^[9] Alte astfel de grupuri originare din Europa de Est, deși legate între ele prin îndeletniciri, vorbesc diferite limbi și dialecte și nu sunt considerate că fac parte din ramura ursarilor; printre aceste grupuri sunt Medvedara în Grecia, Ričkara în Slovacia și Romi Ayjides în zona europeană a Istanbulului.^[3][10]