Acronim

În lingvistică, un acronim este prescurtarea unei sintagme, de regulă păstrându-se segmente inițiale ale cuvintelor și ale componentelor de cuvânt compus cu sens lexical. Acestea sunt fie doar segmente mai mari de o literă, fie numai litere inițiale, fie o combinație a ambelor, gruparea lor fiind citibilă silabic, adică precum cuvintele obișnuite^[1]^[2]^[3]^[4].

Spre deosebire de abrevierile folosite numai în scris, de exemplu O (← oxigen), kg (← kilogram), I. L. Caragiale (← Ion Luca Caragiale), serg. (← sergent), d-ta (← dumneata), op. cit. (← opera citată)^[5], acronimele sunt folosite și în vorbire, alcătuirea lor fiind un procedeu de formare a cuvintelor ca unul din mijloacele interne de îmbogățire a lexicului. Ele interesează în primul rând lexicologia, dar și morfologia, care studiază și integrarea lor în sistemul limbii.

^ Dubois 2002, p. 13.
^ Grevisse și Goosse 2007, p. 203–204.
^ Gerstner 2006, p. 330.
^ Ghid practic al Departamentului de limba română din Direcția Generală Traduceri a Comisiei Europene, Comisia Europeană, Direcția Generală Traduceri, Direcția B – Traduceri, Departamentul de limba română, ediția 2014 revăzută și adăugită, p. 18–21.
^ Constantinescu-Dobridor 1998, articolul abreviere.

[dubois_13-1] Dubois 2002, p. 13.

[grevisse-2] Grevisse și Goosse 2007, p. 203–204.

[gerstner-3] Gerstner 2006, p. 330.

[ghid-4] Ghid practic al Departamentului de limba română din Direcția Generală Traduceri a Comisiei Europene, Comisia Europeană, Direcția Generală Traduceri, Direcția B – Traduceri, Departamentul de limba română, ediția 2014 revăzută și adăugită, p. 18–21.

[5] Constantinescu-Dobridor 1998, articolul abreviere.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]