Al-Andalus

Al-Andalus (arabă: الأندلس al-andalus) a fost teritoriul stăpânit de musulmani în Peninsula Iberică în Evul Mediu. Nu se referă la Andaluzia de azi sau cea istorică, ci, în funcție de epocă, este mai mare sau mai mic decât Andaluzia.

Termenul de Al-Andalus se referă la teritoriile din peninsula Iberică și din Septimania (provincie din sudul Franței) care au fost sub ocupație musulmană din anul 711 (prima debarcare a arabilor) și până în 1492 (căderea Granadei). Așadar, Andaluzia actuală, care, de altfel, de aici își trage numele, nu mai reprezintă decât o mică parte din Al-Andalus.

Cucerirea și dominația maurilor (termenul prin care erau desemnați musulmanii în Al-Andalus) a fost pe cât de rapidă pe atât de surpinzătoare și a coincis cu dezvoltarea lumii musulmane.

„ Cele opt secole de prezență a islamului în Spania (711- 1492) și mai ales în Andaluzia rămân în memoria musulmanilor, a arabilor în special, ca o epocă de aur nostalgică. Pentru Europa medievală, ocupația musulmană a peninsulei, independent de rolul său în formarea mentalității naționale spaniole, stă la originea descoperirii unei civilizații din multe puncte de vedere superioară celei cunoscute atunci, pe plan științific, intelectual și material. ”

— Yves Thoraval , LAROUSSE Dicționar de Civilizație Musulmană