Alfabetul ebraic

Alfabetul ebraic
Tip	Abjad Un repertoriu de consoane, vocalele fiind redate prin semne diacritice sau omise întrutotul.
Limbi scrise	Ebraică, Idiș, ladino
Perioadă de utilizare	secolul III î.Hr. până în prezent
Sisteme-părinte	Hieroglifele egiptene → Scrierea proto-sinaitică → Alfabetul fenician → Alfabetul aramaic → Alfabetul ebraic
Unicode	De la U+0590 până la U+05FF, De la U+FB1D până la U+FB40
ISO 15924	Hebr
Notă: Această pagină poate conține simboluri Unicode. Fără suport de afișare corespunzător, se pot vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte simboluri în locul caracterelor potrivite.
Modifică text

Alfabetul ebraic (în ebr. אָלֶף-בֵּית עִבְרִי alef-bet ‘ivri) este seria de litere folosite de către limba ebraică. Acesta este un abjad, conținând exclusiv consoane, 22 la număr, fiecare având o triplă semnificație: un semn grafic reprezentând un sunet, un număr și o idee. Acesta se scrie de la dreapta la stânga, fiind folosit pentru a reprezenta mai multe limbi, inclusiv limba ebraică modernă, limba idiș și ladino. Literele nu au forme majuscule.

Cuvântul alef-bet rezultă din alăturarea primelor două litere ale alfabetului ebraic. Structura aceasta poate fi constatată de asemenea la alfabetul fenician, din care derivă și cel ebraic, precum și la alfabetul grec (alfa-beta).