Basm

Cenușăreasa
Ilustrație din 1865
Tacâmuri pentru copii. Detaliu ilustrând scene din povești: Albă ca zăpada, Scufița Roșie și Hansel și Gretel.

Basmul (din sl. basnŭ: născocire, scornire), numit și poveste[1], este alături de povestire, snoavă și legendă, una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale, semnalată încă din antichitate, răspândită într-un număr enorm de variante la toate popoarele.

Indiferent de tip, basmul diferă de restul scrierilor fantastice, precum nuvela, prin aceea că prezintă evenimente și personaje ce posedă caracteristici supranaturale, fără a pretinde că acestea sunt reale sau seamănă cu realitatea, miraculosul din basme purtând, astfel, numele de fabulos și reprezentând, de fapt, un fantastic convențional, previzibil, ce vine în contrast cu fantasticul autentic modern, unde desfășurarea epică și fenomenele prezentate sunt imprevizibile, insolite și se manifestă în realitatea cotidiană, drept o continuare a ei.

  1. ^ Dex online, „specie a epicii populare în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste și în care binele triumfă; basm”

© MMXXIII Rich X Search. We shall prevail. All rights reserved. Rich X Search