Benjamin Disraeli

Benjamin Disraeli
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Londra, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei[5] Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Greater London, Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei[6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatSt Michael and All Angels Churchyard[*][[St Michael and All Angels Churchyard (churchyard in Hughenden, Buckinghamshire, England)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiIsaac D'Israeli[*][[Isaac D'Israeli (scriitor britanic)|​]][6][7]
Mary Basevi[*][[Mary Basevi (Peerage person ID=118248)|​]][8][7] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMary Anne Disraeli[*][[Mary Anne Disraeli (Wife of British Prime Minister)|​]] (din )[6][7] Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei Modificați la Wikidata
Religieanglicanism[*]
iudaism
creștinism Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
romancier[*]
scriitor
biograf[*]
ministru de finanțe[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiLondra Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[9][10] Modificați la Wikidata
Prim-ministru al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei
În funcție
20 februarie 1874 – 21 aprilie 1880
Precedat deWilliam Gladstone
Succedat deWilliam Gladstone
În funcție
27 februarie 1868 – 1 decembrie 1868
Precedat deEdward Smith-Stanley
Succedat deWilliam Gladstone
Ministru de finanțe al Regatului Unit
În funcție
 – 
În funcție
 – 
În funcție
 – 

PremiiMembru al Societății Regale[*]
Ordinul Jartierei
Partid politicCon
Alma materSt Piran's School[*][[St Piran's School (school in Windsor and Maidenhead, UK)|​]]
Semnătură

Benjamin Disraeli, primul conte de Beaconsfield, KG PC DL JP FRS[11] (n. , Londra, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. , Greater London, Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei) a fost un om de stat și politician conservator britanic care a servit de două ori ca prim-ministru al Regatului Unit. El a jucat un rol central în crearea Partidului Conservator modern, definindu-i politicile și larga anvergură. Disraeli a rămas în memorie pentru vocea sa influentă în afacerile mondiale, luptele sale politice cu liderul Partidului Liberal⁠(d) William Ewart Gladstone și pentru conservatorismul uninațional⁠(d) sau „democrația Tory”. El a făcut din conservatori partidul care se identifica cel mai mult cu Imperiul Britanic și cu acțiunea militară pentru extinderea acestuia, ambele idei populare printre alegătorii britanici. El este singurul prim-ministru britanic care a fost de origine evreiască⁠(d). A fost și romancier, publicând lucrări de ficțiune chiar și în timpul mandatului de prim-ministru.

Disraeli s-a născut la Bloomsbury, pe atunci în comitatul Middlesex. Tatăl său a renunțat la iudaism după o dispută cu sinagoga sa; Benjamin a devenit anglican la vârsta de 12 ani. După mai multe încercări nereușite, Disraeli a fost ales în Camera Comunelor în 1837. În 1846, prim-ministrul de la acea vreme, Sir Robert Peel, a divizat partidul pe tema propunerii sale de a abroga Legile Porumbului, ceea ce ar fi presupus anularea taxelor vamale pe importul de cereale. Disraeli a intrat în dispută cu Peel în Camera Comunelor, devenind o figură majoră a partidului. Când Lordul Derby, liderul partidului, a format de trei ori guverne în anii 1850 și 1860, Disraeli a servit drept ministru de finanțe⁠(d) și lider al Camerei Comunelor⁠(d).

La pensionarea lui Derby în 1868, Disraeli a devenit prim-ministru pentru scurt timp înainte de a pierde alegerile generale din acel an. S-a întors în opoziție, înainte de a conduce partidul la câștigarea majorității la alegerile generale din 1874. El a menținut o prietenie strânsă cu regina Victoria, care în 1876 l-a ridicat la rangul de Conte de Beaconsfield⁠(d). Al doilea mandat al lui Disraeli a fost dominat de Chestiunea Orientală — decăderea lentă a Imperiului Otoman și dorința altor puteri europene, precum Rusia, de a câștiga pe cheltuiala acestuia. Disraeli a aranjat ca britanicii să achiziționeze interese majore în Compania Canalului Suez⁠(d) din Egipt. În 1878, confruntat cu victoriile rușilor împotriva otomanilor, a lucrat la Congresul de la Berlin pentru a obține pacea în Balcani în condiții favorabile Regatului Unit și nefavorabile Rusiei, inamicul ei de multă vreme. Această victorie diplomatică asupra Rusiei a făcut din Disraeli unul dintre cei mai importanți oameni de stat ai Europei.

Evenimentele mondiale de după aceea au evoluat însă împotriva conservatorilor. Controversatele războaie din Afganistan și Africa de Sud i-au subminat sprijinul public. El i-a înfuriat pe fermierii britanici refuzând să reinstituie legile porumbului ca răspuns la recoltele slabe și la importul de cereale ieftine. După ce Gladstone a dus o campanie masivă de discursuri, liberalii acestuia i-au învins pe conservatorii lui Disraeli la alegerile generale din 1880⁠(d). În ultimele sale luni de viață, Disraeli a condus conservatorii din opoziție. A scris romane de-a lungul carierei sale, începând cu 1826, și a publicat ultimul său roman terminat, Endymion⁠(d), cu puțin timp înainte de a muri la vârsta de 76 de ani.

  1. ^ a b c d „Benjamin Disraeli”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Benjamin Disraeli (în neerlandeză), Biografisch Portaal 
  4. ^ a b c d Benjamin Disraeli, SNAC, accesat în  
  5. ^ Дизраэли Бенджамин, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  6. ^ a b c Oxford Dictionary of National Biography 
  7. ^ a b c Kindred Britain 
  8. ^ The Peerage 
  9. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  10. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  11. ^ Aldous, Richard. "The Lion and the Unicorn", p. 133

© MMXXIII Rich X Search. We shall prevail. All rights reserved. Rich X Search