Beriliu

Beriliu
Litiu ← Beriliu → Bor —   4 Be                                                                                                                                                                                                                                           Be Mg Tabelul complet • Tabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr	Beriliu, Be, 4
Serie chimică	metale alcalino-pământoase
Grupă, Perioadă, Bloc	2, 2, s
Densitate	1848 kg/m³
Culoare	alb-gri metalic
Număr CAS	7440-41-7
Număr EINECS	231-150-7
Proprietăți atomice
Masă atomică	9,01218 u
Rază atomică	112 pm
Rază de covalență	90 pm
Rază van der Waals	253 pm
Configurație electronică	[He]2s2
Electroni pe nivelul de energie	2, 2
Număr de oxidare	2
Oxid	amfoter
Structură cristalină	hexagonală
Proprietăți fizice
Fază ordinară	solid
Punct de topire	1287°C; 1560.15 K
Punct de fierbere	2 469°C; 2742.15 K
Energie de fuziune	12,20 kJ/mol
Energie de evaporare	297,40 kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	4,85×10-6 m³/kmol
Presiune de vapori	?
Viteza sunetului	13.000 m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)	1,57
Căldură specifică	1825 J/(kg·K)
Conductivitate electrică	31,3×106 S/m
Conductivitate termică	201 W/(m·K)
Prima energie de ionizare	899,5 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare	1757,1 kJ/mol
A 3-a energie de ionizare	14.848,7 kJ/mol
A 4-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD MeV 7Be sintetic 53,12 zile ε 0,862 7Li 8Be sintetic 6,7×10-17 s 2 (α) 0,046 2 (4He) 9Be 100% stabil cu 5 neutroni 10Be sintetic 1,51 milioane de ani β- 0,556 10B
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică text

Beriliul este un element chimic notat cu simbolul Be și care are numărul atomic 4. Este un element bivalent produs prin nucleosinteză stelară și este un element relativ rar în Univers.

Numele acestei substanțe provine din grecescul βήρυλλος / beryllos, ce desemnează acvamarinul ori smaraldul.

Este întâlnit în natură doar în combinații cu alte elemente, fiind prezent în compoziția mineralelor. Cele mai cunoscute pietre prețioase care conțin beriliu sunt beril (acvamarinul, smaraldul) și crisoberilul. Ca și element pur, este un metal alcalino-pământos de culoare gri, ușor și casant.

Când este adăugat ca element în aliaje de aluminiu, cupru, fier și nichel, beriliul îmbunătățește o parte din proprietățile fizice ale acestora.^[1] Uneltele fabricate din aliajul de cupru-beriliu sunt rezistente, nu creează scântei în contact cu suprafețele din oțel. În cadrul aplicațiilor structurale, combinația cea mai întâlnită de rigiditate flexurală, stabilitate termică, conductivitate termică și densitatea joasă (1,85 ori mai mică decât a apei) fac ca beriliul să fie un material foarte căutat în cadrul componentelor aviatice, torpilelor, navetelor spațiale și a sateliților^[1]. Datorită densității sale joase și a masei atomice, beriliul este relativ transparent în contact cu razele X și alte forme de radiație ionizantă; așadar, este materialul cel mai comun ca și ecran de protecție pentru echipamente pentru raze X și componente ale experimentelor cu particule fizice.^[1] Conductivitatea sa înaltă, precum și cea a oxidului de beriliu, au condus la utilizarea sa în managementul termal.

Utilitatea comercială a beriliului necesită utilizarea unor echipamente potrivite de control al prafului, precum și controale industriale periodice datorită toxicității provocate de acesta; particulele de praf pot conduce la o alergie cronică, cauzatoare de moarte numită berilioză.^[2]