Cruciada a patra

Cruciada a IV-a
Parte din Cruciadă
„Intrarea cruciaților în Constantinopol”, de Eugène Delacroix.
Informații generale
Perioadă 1202 – 1204 Loc Balcani Rezultat Victorie cruciată Casus belli Reunificarea Bisericii creștine Modificări teritoriale Cruciații ocupă Tracia, Macedonia, Grecia și insulele din Egeea
Beligeranți
Republica Venețiană Sfântul Imperiu Roman Montferrat Franța Champagne Blois Amiens Île-de-France Saint-Pol Burgundia Flandra	Imperiul Bizantin Regatul Ungariei
Conducători
* Otto al IV-lea Enrico Dandolo Bonifaciu I de Montferrat Thibaud al III-lea de Champagne Louis I de Blois Baldovin de Flandra	* Alexios al III-lea Angelos Isaac al II-lea Angelos Alexios al V-lea Ducas Emeric al Ungariei
Efective
Armată Cruciați: 12.000 soldați Venețieni: 8.000 soldați Flotă Venețieni: 200 nave	Armată Bizantini: 30.000 soldați Flotă Bizantini: 20 nave
Modifică date / text

Cruciada a patra (1202–1204), convocată inițial pentru recucerirea Ierusalimului printr-o invazie a Egiptului, a sfârșit în 1204 prin invadarea, cucerirea și jefuirea capitalei ortodoxiei Constantinopol și dizolvarea temporară a Imperiului Bizantin, apariția unor state latine și a unor state bizantine succesoare. Cruciada este văzută ca unul dintre actele finale ale Marii Schisme.