David Irving

Date personale
David Irving

Nume la naștere	David John Cawdell Irving
Născut	24 martie 1938 (86 de ani)^[1]^[2]^[3] Brentwood, Anglia, Regatul Unit
Cetățenie	Regatul Unit
Ocupație	eseist jurnalist scriitor biograf[*] publicist
Limbi vorbite	limba engleză^[4]
Activitate
Domiciliu	Londra
Alma mater	University College London Imperial College London Brentwood School[*]
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

David John Cawdell Irving (n. 24 martie 1938, Brentwood, Anglia, Regatul Unit) este un autor și negaționist al Holocaustului^[5] britanic care a scris lucrări cu privire la istoria politico-militară a celui de-al Doilea Război Mondial, cu accent pe Germania Nazistă. Printre lucrările sale se numără The Destruction of Dresden (1963), Hitler's War (1977), Churchill's War (1987) și Goebbels: Mastermind of the Third Reich (1996). În lucrările sale, el a susținut că Hitler nu cunoștea activitățile de exterminare a evreilor pentru că s-ar fi împotrivit, dacă ar fi aflat.^[6] Deși vederile revizioniste ale lui Irving cu privire la cel de-al Doilea Război Mondial nu au fost niciodată luate în serios de către istorici, el a fost o dată recunoscut pentru cunoștințele sale despre Germania Nazistă și pentru capacitatea lui de a descoperi noi documente istorice.

Irving s-a automarginalizat în 1988 când, bazându-se pe citirea raportului pseudoștiinfic Leuchter,^[7] el a început să susțină inexistența Holocaustului, negând în special că evreii au fost uciși prin gazare în lagărul de exterminare de la Auschwitz.^[8]^[9]

Reputația lui Irving ca istoric a fost discreditată^[10] atunci când, după ce a depus plângere împotriva istoricului american Deborah Lipstadt și a editurii Penguin Books și a pierdut procesul de calomnie, s-a demonstrat că a denaturat dovezi istorice în mod deliberat pentru a promova negarea Holocaustului. Tribunalul britanic a constatat că Irving era un rasist, antisemit și negaționist activ al Holocaustului,^[11] care „pentru propriile sale motive ideologice a denaturat persistent și deliberat dovezile istorice”.^[12] În plus, tribunalul a constatat că lucrările lui Irving au denaturat rolul îndeplinit de Adolf Hitler în realizarea Holocaustului pentru a-l descrie pe Hitler într-o lumină favorabilă.

^ ^a ^b „David Irving”, Internet Movie Database, accesat în 16 octombrie 2015
^ ^a ^b David Irving, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b David Irving, Munzinger Personen, accesat în 9 octombrie 2017
^ CONOR[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ Hare, Ivan; Weinstein, James (2010). Extreme Speech and Democracy. Oxford University Press. p. 553. ISBN 0199601798.
^ Evans 2001, p. 101. .
^ "Leuchter and Rudolf have published pseudoscientific reports purporting to show that chemical residues present in the gas chambers of Auschwitz-Birkenau are incompatible with homicidal gassings." Green, Richard J. "Leuchter, Rudolf, and the Iron Blues" Arhivat în 17 mai 2008, la Wayback Machine.. Retrieved 11 September 2008.
^ Jan van Pelt, Robert (2002). The Case for Auschwitz:Evidence from the Irving Trial (ed. First). Bloomington, Indiana: Indiana University Press. p. 15. ISBN 0-253-34016-0. |access-date= necesită |url= (ajutor)
^ Evans 2001, p. 125. .
^ "In 1969, after David Irving's support for Rolf Hochhuth, the German playwright who accused Winston Churchill of murdering the Polish wartime leader General Sikorski, The Daily Telegraph issued a memo to all its correspondents. 'It is incorrect,' it said, 'to describe David Irving as a historian. In future we should describe him as an author.'" Ingrams, Richard (25 februarie 2006). „Irving was the author of his own downfall”. The Independent. London. Arhivat din original la 20 decembrie 2007. Accesat în 27 martie 2010.
^ „The ruling against David Irving”. The Guardian. London. 11 aprilie 2000. Accesat în 27 martie 2010.
^ „Hitler historian loses libel case”. BBC News. 11 aprilie 2000. Accesat în 2 ianuarie 2010.

[25673f2d1fad4e8ef1a091d3b855d3a4-1] „David Irving”, Internet Movie Database, accesat în 16 octombrie 2015

[c24fe1b306a3947ad8d1f98c447da5bd-2] David Irving, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017

[474928d14e14325b07ec91dd08e3e10d-3] David Irving, Munzinger Personen, accesat în 9 octombrie 2017

[2c92575392d82c17f363400f38835fa8-4] CONOR[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[5] Hare, Ivan; Weinstein, James (2010). Extreme Speech and Democracy. Oxford University Press. p. 553. ISBN 0199601798.

[6] Evans 2001, p. 101. .

[pseudoscientific-7] "Leuchter and Rudolf have published pseudoscientific reports purporting to show that chemical residues present in the gas chambers of Auschwitz-Birkenau are incompatible with homicidal gassings." Green, Richard J. "Leuchter, Rudolf, and the Iron Blues" Arhivat în 17 mai 2008, la Wayback Machine.. Retrieved 11 September 2008.

[8] Jan van Pelt, Robert (2002). The Case for Auschwitz:Evidence from the Irving Trial (ed. First). Bloomington, Indiana: Indiana University Press. p. 15. ISBN 0-253-34016-0. |access-date= necesită |url= (ajutor)

[9] Evans 2001, p. 125. .

[DI_author-10] "In 1969, after David Irving's support for Rolf Hochhuth, the German playwright who accused Winston Churchill of murdering the Polish wartime leader General Sikorski, The Daily Telegraph issued a memo to all its correspondents. 'It is incorrect,' it said, 'to describe David Irving as a historian. In future we should describe him as an author.'" Ingrams, Richard (25 februarie 2006). „Irving was the author of his own downfall”. The Independent. London. Arhivat din original la 20 decembrie 2007. Accesat în 27 martie 2010.

[Guardian_ruling-11] „The ruling against David Irving”. The Guardian. London. 11 aprilie 2000. Accesat în 27 martie 2010.

[12] „Hitler historian loses libel case”. BBC News. 11 aprilie 2000. Accesat în 2 ianuarie 2010.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]