Dobrogea

Acest articol se referă la o regiune istorică. Pentru alte sensuri, vedeți Dobrogea (dezambiguizare).

Dobrogea (în bulgară Добруджа, transliterat: Dobrudja, în turcă Dobruca) este un habitat istoric și geografic dintre Dunăre și Marea Neagră, care face parte din teritoriul României, Bulgariei și Ucrainei.^[1] Regiunea a fost cunoscută în antichitate sub numele de Sciția Mică, care nu desemna o provincie, ținutul făcând parte din provincia Moesia inferior iar mai apoi, în Evul Mediu, din thema bizantină Paristrion^[2]. Astăzi, din punct de vedere administrativ cuprinde în România județele Tulcea și Constanța iar în Bulgaria — regiunile Dobrici și Silistra.

Principalele orașe sunt, în nord: Constanța, Tulcea, Medgidia și Mangalia, la care se adaugă stațiunile balneo-climaterice și de vacanță de pe litoralul românesc: Mamaia, Eforie, Costinești și stațiunile din zona Comorova a Mangaliei. Dobrogea cuprinde în partea de nord-est Delta Dunării, habitat aflat pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

În sud, în Bulgaria, principalele orașe sunt Dobrici, Silistra, Turtucaia și Cavarna, iar situri turistice sunt stațiunile Albena, Balcic, Șabla, precum și cetatea medievală de pe capul Caliacra.

^ Includerea insulelor ucrainene de la sudul talvegului brațului Chilia, insulelor Limba și Șerpilor în componența Dobrogei istorice, teritorii luate împreună în considerare de către tratatele de la Paris (1856, confirmat prin protocolul de la 6 ianuarie 1857), de la Berlin (1878) și de la Paris (1947), și ulterior părți ale județului antebelic Tulcea, este contestată de autorii care se referă la sursele posterioare protocolului româno-sovietic din 23 mai 1948 prin care au fost cedate către URSS, moment din care ele încetează să mai fie menționate ca aparținând Dobrogei; din punct de vedere al geografiei fizice, insulele localizate la sud de talvegul brațului Chilia fac parte din Delta Dunării, iar insula Șerpilor poate fi considerată ca o emergență fie a soclului stâncos dobrogean, fie ca a celui basarabean.
^ „copie arhivă”. Arhivat din original la 6 noiembrie 2016. Accesat în 6 noiembrie 2016.

[1] Includerea insulelor ucrainene de la sudul talvegului brațului Chilia, insulelor Limba și Șerpilor în componența Dobrogei istorice, teritorii luate împreună în considerare de către tratatele de la Paris (1856, confirmat prin protocolul de la 6 ianuarie 1857), de la Berlin (1878) și de la Paris (1947), și ulterior părți ale județului antebelic Tulcea, este contestată de autorii care se referă la sursele posterioare protocolului româno-sovietic din 23 mai 1948 prin care au fost cedate către URSS, moment din care ele încetează să mai fie menționate ca aparținând Dobrogei; din punct de vedere al geografiei fizice, insulele localizate la sud de talvegul brațului Chilia fac parte din Delta Dunării, iar insula Șerpilor poate fi considerată ca o emergență fie a soclului stâncos dobrogean, fie ca a celui basarabean.

[2] „copie arhivă”. Arhivat din original la 6 noiembrie 2016. Accesat în 6 noiembrie 2016.

[1]

[2]