Economia Rusiei

Economia Rusiei
Moderne edificii în Moscova.
Monedă	Rubla rusească
An fiscal	An calendaristic
Organizații comerciale	WTO, CSI, G-20 și altul
Statistici
PIB	2 553 miliarde USD [1]
Creșterea PIB	1.3% (2013)
PIB pe cap de locuitor	18 800 USD [1] (CIA 2012 est.)
PIB pe sector	agricultură 4.2%, industrie 7.5%, servicii 58.3%
Inflație	6.8% (2013)
Populație sub limita sărăciei	11.3%
Coeficientul lui Gini	0.420 (2012)
Forță de muncă	75.290.000[1] (2013)
Forța de muncă după ocupație	agricultură 9.7%, industrie 27.8%, servicii 62.5% (2012)
Șomaj	5.8%
Principalele industrii	cărbune, petrol, gaz natural, produse chimice și metale; mașine diverse: de mori la aeronave și vehicule spațiale; industrii de apărare incluzând radare, producție de misile și componenți electronici avansați; construcție de vapoare; vehicule de motor și echipamente de transport prin căi ferate; echipament de comunicări; aparatură agricolă, tractoare și echipamente de construcție; echipamente pentru generația și transmisiune de electricitate; instrumente medicale și oameni de știință; bunuri de consum durabili, textili, alimente, artizanate
Comerț exterior
Export	515 miliarde USD (2013)[1]
Parteneri de export	Țările de Jos 14,6%, Republica Populară Chineză 6,8%, Germania 6,8%, Italia 6,2%, Turcia 5,2%, Ucraina 5,2%, Belarus 4,7% (2012)
Import	341 miliarde USD (2013)
Parteneri de import	Republica Populară Chineză 16,6%, Germania 12,2%, Ucraina 5,7%, Japonia 5%, SUA 4,9%, Franța 4.4%, Italia 4.3% (2012)
Finanțe publice
Datorie publică	7.9% din PIB (2013)
Venituri publice	439 miliarde (2013)
Cheltuieli publice	450.3 miliarde (2013)
Rezerve	515.6 miliarde $ (2013)
Fără o mențiune contrarie, toate valorile sunt exprimate în dolari americani
Modifică text

La mai mult de un deceniu de la prăbușirea Uniunii Sovietice din 1991, Rusia încearcă în continuare să edifice o economie de piață funcțională și să atingă o creștere economică mai ridicată.

După dizolvarea URSS-ului, primele semne ale refacerii economice au apărut în Rusia în 1997, arătând influențele economiei de piață. Totuși, în acel an, criza financiară asiatică a culminat în august în Rusia cu deprecierea rublei. Au urmat creșterea datoriei publice și scăderea nivelului de trai pentru cea mai mare parte a populației. În anul următor, 1998, recesiunea a continuat.

În 1999, economia a început să se refacă. Această refacere a fost favorizată de o rublă slabă, care a scumpit importurile și a stimulat exporturile. În 1999-2005, creșterea produsului intern brut a fost de aproximativ 6,7%, în special datorită creșterii prețului petrolului, continuării politicii rublei slabe, dar și creșterii producției industriale. În momentul de față, Rusia are un excedent comercial uriaș, datorat barierelor protecționiste la importuri și corupției locale care împiedică intreprinderile mici și mijlocii străine să importe produse rusești fără intermedierea firmelor locale.

Dezvoltarea economică a țării a fost extrem de inegală: regiunea Moscovei contribuie cu o treime din produsul intern brut, în condițiile în care în regiune este concentrată numai o zecime din populația țării.

Recenta refacere a economiei țării datorată creșterii prețului țițeiului, împreună cu eforturile guvernamentale reînnoite în 2000 și 2001 pentru ducerea la bun sfârșit a unor reforme structurale, au crescut încrederea investitorilor și oamenilor de afaceri în șansele Rusiei în al doilea deceniu de tranziție. Rusia a rămas profund dependentă de exporturile de materii prime, în mod special petrol, gaze naturale, metale și cherestea, care asigură 80% din totalul exporturilor, lăsând țara vulnerabila la variația prețurilor pe piața mondială. În ultimii ani, a crescut foarte mult cererea internă de bunuri de larg consum, aproximativ cu 12% anual în 2000-2005, ceea ce demonstrează întărirea pieței interne.

Produsul intern brut se apropie de 1.200 milioane € în 2004, ceea ce face ca economia Rusiei să fie cea de-a noua economie a lumii și a cincea a Europei. Dacă rata anuală de dezvoltare continuă astfel cum este acum, este de așteptat ca economia Rusiei să ajungă pe poziția a doua în Europa, după cea a Germaniei, în numai câțiva ani.

Pe 1 aprilie 2006, rezervele internaționale ale Rusiei atinseseră 206 miliarde $ și existau previziuni pentru creșterea acestei rezerve la 230-280 miliarde $ până la sfârșitul anului și la 300-400 miliarde $ la sfârșitul anului 2007.[1].

Cea mai mare provocare care se află în fața guvernului Rusiei este modalitatea prin care pot fi încurajate și dezvoltate întreprinderile mici și mijlocii, în condițiile unui sistem bancar tânăr și lipsit de funcționalitate, dominat de oligarhii ruși. Numeroase bănci sunt deținute de oligarhi locali, care folosesc deseori fondurile băncilor pentru a-și finanța numai propriile afaceri.

Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Banca Mondială au încercat să inițieze practici bancare normale prin intermediul investițiilor de capital și al dividentelor, dar succesul a fost limitat.

Printre problemele economiei Rusiei se numără și dezvoltarea inegală a regiunilor țării. În timp ce regiunea capitalei Moscova se dezvoltă exploziv, nivelul de viață din zona metropolitană apropiindu-se de cel al celor mai dezvoltate țări europene, cea mai mare parte a țării, în special în zonele rurale și ale populațiilor minoritare din Asia, a rămas puternic în urmă. Dezvoltarea economică se face sesizabilă și în alte câteva mari orașe precum Sankt Petersburg, Kaliningrad și Ecaterinburg, ca și în zonele rurale adiacente.

Încurajarea investițiilor străine este de asemenea o provocare (solicitare), datorită barierelor legale, culturale, lingvistice și anumitor particularități politice ale țării. În ultimul timp s-au înregistrat investiții importante a unor mari investitori europeni, favorizate de prețurile scăzute ale terenurilor și forței de muncă, ca și de ratele de creștere mai ridicate decât în restul Europei. Nivelurile înalte de instruire și de civilitate ale majorității populației, inclusiv ale femeilor și minoritarilor, atitudinea seculară, structura de clasă mobilă, foarte buna integrare a minorităților în curentul cultural principal plasează Rusia mult mai bine decât majoritatea celorlalte așa numite țări în curs de dezvoltare și chiar mai bine decât unele țări puternic dezvoltate.

Până acum, țara a beneficiat de creșterea prețurilor la petrol și gaze naturale și a fost capabilă să-și plătească cea mai mare parte a uriașei datorii externe vechi. Redistribuirea echitabilă a veniturilor din exporturi de materii prime către celelate sectoare este totuși o mare problemă. Totuși, din 2003, importanța exporturilor de resurse naturale a început să scadă în balanța economică, în timp ce piața internă s-a întărit mult, stimulată masiv de creșterea volumului construcțiilor și de creșterea cererii pentru diverse bunuri și servicii.

Arestarea bogatului om de afaceri Mihail Hodorkovski sub acuzațiile de fraudă și corupție, în legătură cu marea privatizare organizate în timpul mandatului președintelui Boris Elțîn, a făcut ca numeroși investitori să se teamă pentru stabilitatea economiei Rusiei. Cea mai mare parte a uriașelor averi făcute în Rusia sunt datorate achiziționării industriilor statului la prețuri foarte scăzute sau de concesiuni avantajoase primite din partea guvernului. Alte țări și-au exprimat îngrijorarea în legătură cu aplicarea selectivă a legii împotriva anumitor oameni de afaceri, deși acțiunile guvernamentale au fost primite pozitiv de marea masă a rușilor sărăciți.

În plus, câteva mari firme internaționale investesc în Rusia. În conformitate cu statisticile Fondului Monetar Internațional, în Rusia s-au investit direct aproape 26 de miliarde de dolari în 2001-2004, din care 11,7 miliarde de dolari numai în 2004. În anul 2007, investițiile străine directe în Rusia s-au dublat, atingând 27,8 miliarde dolari, în condițiile în care creșterea economică a țării a generat o explozie a consumului^[2].