Elisabeta I a Angliei

Elisabeta I
Regină a Angliei
Elisabeta I , "Darnley Portrait", circa 1575
Date personale
Poreclă	Good Queen Bess, Gloriana
Născută	7 septembrie 1533[1][2][3][4] Greater London, Anglia, Regatul Unit
Decedată	24 martie/3 aprilie 1603 (69 de ani)[5][2][3][4] Greater London, Anglia, Regatul Unit
Înmormântată	Catedrala Westminster
Cauza decesului	septicemie
Părinți	Henric al VIII-lea al Angliei[6][7] Anne Boleyn[6][7]
Frați și surori	miscarried son Tudor[*][[miscarried son Tudor (miscarried son of King Henry VIII and Anne Boleyn (1536-1536))|​]] Henry, Duke of Cornwall[*][[Henry, Duke of Cornwall (son of King Henry VIII and Anne Boleyn (1534-1534))|​]] Maria I a Angliei Henry Fitzroy[*]​ Eduard al VI-lea al Angliei Henry, Duke of Cornwall[*][[Henry, Duke of Cornwall (first son of King Henry VIII of England and Catherine of Aragon (1511-1511))|​]]
Religie	anglicanism[*]​
Ocupație	regină monarh
Limbi vorbite	limba engleză[8] limba franceză limba italiană limba latină
Apartenență nobiliară
Titluri	regină[*]​
Familie nobiliară	Dinastia Tudor
Regină a Angliei și a Irlandei
Domnie	17 noiembrie 1558 - 24 martie 1603 (&&&&&&&&&&&&&&44.&&&&&044 ani, &&&&&&&&&&&&&127.&&&&&0127 zile)
Încoronare	15 ianuarie 1559
Predecesor	Maria I
Succesor	Iacob I
Semnătură
Modifică date / text

Elisabeta I (în engleză Elizabeth I; n. 7 septembrie 1533, Greater London, Anglia, Regatul Unit – d. 24 martie/3 aprilie 1603, Greater London, Anglia, Regatul Unit) a fost regină a Angliei și regină a Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moartea sa. A fost fiica lui Henric al VIII-lea al Angliei și a lui Anne Boleyn care a fost executată la nici trei ani de la nașterea Elisabetei. Elisabeta I a fost al cincilea și ultimul monarh al casei Tudor (primii fiind Henric al VII-lea, Henric al VIII-lea, fratele său Eduard al VI-lea, verișoara sa Jane Grey și sora sa Maria I). Fratele său vitreg Eduard a domnit până la moartea sa în 1553 când a lăsat-o moștenitoare pe Lady Jane Grey, încălcând Actul de succesiune a lui Henric al VIII-lea. Dar voința lui Eduard este ignorată, Jane Grey este executată și îi urmează Maria I, sora a Elisabetei. Cinci ani mai târziu Elisabeta devine regină la douăzeci și cinci de ani și jură „că îi va purta de grijă până la moarte.”

Deoarece nu s-a căsătorit niciodată, în ciuda numeroaselor oferte, casa Tudor s-a stins la moartea ei. A fost cunoscută și ca Regina Fecioară, Buna regină Bess sau Gloriana.

S-a înconjurat de un grup de consilieri de încredere, conduși de William Cecil, I Baron Burghley. În politică a fost mai moderată decât tatăl său, fratele și sora sa^[9]. Unul din motto-urile sale era video ed taceo(Văd și nu spun nimic)^[10]. A adoptat o diplomație prudentă, față de marile puteri ale Europei din acea vreme Franța și Spania. După izbucnirea războiului anglo-spaniol, Spania a încercat să cucerească Anglia, iar înfrângerea Armadei spaniole este una din cele mai mari victorii din istoria Angliei.

Domnia reginei Elisabeta este denumită era elisabetană sau epoca de aur, fiind marcată de sporirea puterii Angliei pe plan mondial. A fost și o perioadă de extraordinară înflorire artistică și culturală: dramaturgii William Shakespeare, Christopher Marlowe și Ben Jonson sunt câțiva din dramaturgii care au trăit în timpul domniei sale.

În plus, în aceeași perioadă, Francis Drake a devenit primul englez care a înconjurat globul; Francis Bacon și-a expus viziunile filosofice și politice și s-a produs colonizarea Americii de Nord, sub Sir Walter Raleigh și Sir Humphrey Gilbert. Elisabeta a fost calificată o domnitoare temperamentală și uneori indecisă. Spre sfârșitul domniei, o serie de probleme economice și militare i-au afectat popularitatea. Totuși îi este recunoscută carisma și încăpățânarea, într-o perioadă în care suveranii din țările vecine înfruntă dificultăți interne care le periclitează tronurile. Ca în cazul rivalei sale Maria regina Scoției, care închisă în 1568 este executată în 1587. Indecizia sa, considerată a fi un defect de către consilierii săi, a salvat-o deseori de alianțe matrimoniale și politice nefericite. Asemenea tatălui ei, regele Henric al VIII-lea, Elisabeta a scris poezie și proză. Domnia sa a fost marcată de prudența în ceea ce privește acordarea de onoruri și demnități. În timpul domniei reginei Elisabeta, au fost ridicate la rang nobiliar doar opt persoane: un earl și șapte baroni. Elisabeta a redus de asemenea numărul consilierilor săi privați, de la treizeci și nouă la nouăsprezece și ulterior la paisprezece.

După scurtele domnii ale fraților săi vitregi, cei 44 de ani de domnie ai Elisabetei au dat stabilitate regatului și au ajutat la crearea identității naționale^[11].