Federalism

Prin federalism (din latină foedŭs, foedera, însemnând „alianță”, „convenție”, „asociație”, „acord între părți”) se înțelege în zilele noastre cu precădere un principiu de organizare potrivit căruia membrii individuali (statele federate) beneficiază de o anumită independență și de o anumită statalitate, însă sunt unificați într-un tot superior (stat federal). Adesea termenul este utilizat în mod nediferențiaț pentru a face referire atât la federații în sens restrâns, cât și la confederații.

În Europa, «federaliștii» ("federali") sunt uneori numiți cei care favorizează un guvern federal comun cu autorități distribuite la nivel regional, național și supranațional. Federalismul european a apărut în Europa postbelică, iar una dintre cele mai importante inițiative în această direcție a fost discursul lui Winston Churchill din Zurich în 1946.^[1]