Hohenzollern

Casa de Hohenzollern este o familie dinastică de principi electori, regi și împărați ai Prusiei, Germaniei și României. Șvabi de origine (din Schwabenland, sudul Germaniei), își iau numele de la castelul Hohenzollern din vecinătatea orașului Hechingen (la câțiva kilometri miazăzi de Tübingen, landul Baden-Württemberg).

Întemeietorul dinastiei e Burchardus, conte din Zollern (născut c. 1025; mort în 1061 d.Cr.).

Dinastia a fost împărțită în 2 ramuri: una catolică (șvabă, devenită, mai târziu – Hohenzollern-Sigmaringen) și alta protestantă (prusacă sau franconă, devenită, mai târziu – Hohenzollern-Brandenburg). Ramura șvabă a apărut prin decizia lui Frederic al IV-lea, conte din Zollern (c. 1188 – c. 1255), iar cea franconă, prin decizia lui Conrad, pârcălabul romano-german din Nüremberg (1186–1261). Ruperea s-a accentuat după apariția Reformei protestantă, provocată de Martin Luther împotriva autorității sanctității sale, Papa. Ramura șvabă a dinastiei s-a împărțit, din nou, într-una nemțească, numindu-se tot Hohenzollern, și alta românească, numindu-se "a României" (prin hotărârea regelui Mihai), începând din 2011.^[1][2]

Motto-ul acestei dinastii, fondate în secolul al XI-lea, este Nihil sine Deo ("Nimic fără Dumnezeu").