Invadarea Poloniei (1939)

Invadarea Poloniei

Parte din Teatrul european de război în Al Doilea Război Mondial,Al Doilea Război Mondial

Soldații germani distrugând un punct polonez de trecere al frontierei pe 1 septembrie 1939.

Informații generale

Perioadă	1 septembrie – 6 octombrie 1939
Loc	Polonia
Rezultat	Victorie copleșitoare a Axei și a Uniunii Sovietice

Beligeranți

Conducători

Fedor von Bock (Grupul de Armate Nord)

Gerd von Rundstedt (Grupul de Armate Sud)

Mihail Kovalov (Frontul Bielorus)

Semion Timoșenko (Frontul Ucrainean)

Ferdinand Čatloš (Armata de Câmp Bernolak)

Efective

Polonia:

39 divizii
16 brigăzi
4.300 tunuri
880 tancuri
400 avioane
Total:
950.000^[1]

Germania:

56 divizii
4 brigăzi
10.000 tunuri
2.700 tancuri
1.300 avioane

Uniunea Sovietică:

33+ divizii
11+ brigăzi

Slovacia:

3 divizii

Total:

1.800.000 germani
800.000+ sovietici
50.000 slovaci
Total general:
2.650.000+^[1]

Pierderi

66.000 morți^[2]
133.700 răniți
694.000 prizonieri

16.343 morți
27.280 răniți
320 dispăruți^[2]

Invadarea Poloniei din 1939 (numită de polonezi: Wojna obronna 1939 roku–Războiul de apărare din 1939, de germani: Polenfeldzug–Campania poloneză, având numele de cod dat de Marele Stat Major nazist Fall Weiss, numită de unii istorici și "Campania poloneză din septembrie" ori "Războiul polono-german din 1939"), a fost inițiată de Germania Nazistă, Uniunea Sovietică și statul marionetă Slovacia, fiind evenimentul care a declanșat al doilea război mondial. Dacă asupra momentului declanșării celei de-a doua conflagrații mondiale mai există discuții, este acceptat de către toată lumea că invadarea Poloniei a marcat începutul celui de-al doilea război mondial în Europa, de vreme ce aliații continentali ai Poloniei (Regatul Unit și Franța) au declarat război Germaniei pe 3 septembrie, gest urmat la scurtă vreme de Canada, Australia și Noua Zeelandă. Invazia a început pe 1 septembrie 1939, la numai o săptămână după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, și s-a încheiat pe 6 octombrie, odată cu ocuparea întregii Polonii de agresorii germani și sovietici.

După un presupus "atac polonez" de pe 31 august 1939, o înscenare germană de fapt, forțele germane au atacat Polonia din nord, sud și vest în ziua următoare. Cu liniile de apărare mult prea întinse de-a lungul granițelor țării, forțele poloneze au fost nevoite să se retragă spre răsărit. După înfrângerea din bătălia de pe râul Bzura de la mijlocul lunii septembrie, germanii au cucerit un avantaj indiscutabil. Forțele poloneze au început să se retragă către sud-est, conform unui plan care prevedea o apărare îndârjită în zona așa-numitului cap de pod românesc, unde urmau să aștepte promisul contraatac Aliat^[3].

Pe 17 septembrie 1939, Armata Roșie sovietică a atacat regiunile răsăritene ale Poloniei în cooperare cu Germania. Sovieticii ocupau zonele convenite în anexa secretă a Pactului Molotov-Ribbentrop, care împărțea Europa Răsăriteană între sferele de influență sovietică și nazistă. Trebuind să facă față luptei pe două fronturi, guvernul polonez a decis că apărarea în zona capului de pod românesc nu mai era posibilă și a ordonat evacuarea trupelor și tezaurului Băncii Naționale prin România neutră. Până pe 1 octombrie, trupele germane și sovietice au ocupat în totalitate teritoriul polonez, dar guvernul polonez nu s-a predat niciodată. În plus, o mare parte din soldații armatelor terestre și aeriană poloneze au fost evacuați în România și Ungaria. Numeroși militari polonezi evacuați au emigrat pentru a se alătura nou create Armate poloneze din Franța, din Siria sub mandatul francez și din Regatul Unit.

Ca urmare a înfrângerii în Campania din septembrie, s-a format Statul secret polonez. Lupta Poloniei în al doilea război mondial nu a încetat, nou creata sa armată continuând să contribuie la operațiunile militare ale Aliaților de-a lungul întregii conflagrații. Germanii au cucerit sectorul ocupat de sovietici și au invadat Uniunea Sovietică pe 22 iunie 1941, pierzând mai apoi întregul teritoriu în fața înaintării Armatei Roșii în 1944. În timpul războiului, Polonia a pierdut cam o cincime din populația antebelică datorită ocupației care a marcat sfârșitul celei de-a doua republici poloneze.

^ ^a ^b Diferite surse se contrazic între ele, așa că cifrele de mai sus trebuie considerate orientative. Limitele de variație a acestor cifre sunt: efectivele germane - 1.500.000–1.800.000. Diferențele pot fi explicate prin includerea sau nu alături de personalul Heer (Armata terestră) a militarilor Luftwaffe (Aviația militară) și Kriegsmarine (Marina militară). Luftwaffe: 1.300–3.000 avioane. Diferențele pot fi explicate prin luarea în calcul a tututor avioanelor militare, (inclusiv a celor de transport, comunicații, antrenament, recunoaștere și a celor care nu au fost deplasate pe frontul polonez). În mod similar, în cazul Forțelor aeriene poloneze, cifrele de 400–800 indică neluarea sau luarea în calcul și a altor avioane decât cele care au participat direct la acțiunile de luptă. Tancurile poloneze, 100–880. În cazul primei cifre este vorba de tancurile moderne, iar 880 reprezintă numărul total de vehicule blindate, în care era inclus și tancuri din primul război mondial și tanchetele. Pentru toate cifrele, sursa cea mai de încredere este Encyklopedia PWN, articolul 'KAMPANIA WRZEŚNIOWA 1939'
^ ^a ^b Diferite surse se contrazic între ele, așa că cifrele de mai sus trebuie considerate orientative. Limitele de variație a acestor cifre sunt: pierderile polonezilor—63.000 – 66.300 morți, 134.000 răniți; pierderile germanilor—8.082 – 16.343 morți, 320 – 5.029 dispăruți în luptă, cu un total de decedați și dispăruți de maxim 45.000. Marea diferență în cazul acestor cifre poate fi atribuită faptului că unele statistici germane consideră încă dispăruți soldații după mai multe decenii de la încheierea războiului. În zilele noastre, cele mai acceptate cifre sunt de 16.343 morți în timpul luptelor. Pierderile sovietice sunt estimate la 737 – 1.475 morți sau dispăruți, 1.859 – 2.383 răniți. În cazul numărului de prizonieri polonezi, cele mai des citate cifre sunt de 420.000 de soldați luați prizonieri de germani și cel puțin 250.000 de soldați luați prizonieri de sovietici. Pierderile de echipamente militare sunt: 236 de tancuri și aproximativ 1.000 de alte vehicule ale germanilor față de 132 de tancuri și 300 de alte vehicule ale polonezilor; 107–141 de avioane ale germanilor față de 327 de avioane ale polonezilor (din care 118 avioane de vânătoare) (Enciclopedia PWN dă un număr de 700 de avioane pierdute); 1 puitor de mine german fața de 1 distrugător, 1 puitor de mine și câteva nave auxiliare poloneze. Sovieticii au pierdut 40 – 42 de tancuri, iar câteva sute au fost avariate.
^ Baliszewski Dariusz Most honoru, Tygodnik "Wprost", nr. 1138 (19 septembrie 2004)]

[Strength-1] Diferite surse se contrazic între ele, așa că cifrele de mai sus trebuie considerate orientative. Limitele de variație a acestor cifre sunt: efectivele germane - 1.500.000–1.800.000. Diferențele pot fi explicate prin includerea sau nu alături de personalul Heer (Armata terestră) a militarilor Luftwaffe (Aviația militară) și Kriegsmarine (Marina militară). Luftwaffe: 1.300–3.000 avioane. Diferențele pot fi explicate prin luarea în calcul a tututor avioanelor militare, (inclusiv a celor de transport, comunicații, antrenament, recunoaștere și a celor care nu au fost deplasate pe frontul polonez). În mod similar, în cazul Forțelor aeriene poloneze, cifrele de 400–800 indică neluarea sau luarea în calcul și a altor avioane decât cele care au participat direct la acțiunile de luptă. Tancurile poloneze, 100–880. În cazul primei cifre este vorba de tancurile moderne, iar 880 reprezintă numărul total de vehicule blindate, în care era inclus și tancuri din primul război mondial și tanchetele. Pentru toate cifrele, sursa cea mai de încredere este Encyklopedia PWN, articolul 'KAMPANIA WRZEŚNIOWA 1939'

[Casualties-2] Diferite surse se contrazic între ele, așa că cifrele de mai sus trebuie considerate orientative. Limitele de variație a acestor cifre sunt: pierderile polonezilor—63.000 – 66.300 morți, 134.000 răniți; pierderile germanilor—8.082 – 16.343 morți, 320 – 5.029 dispăruți în luptă, cu un total de decedați și dispăruți de maxim 45.000. Marea diferență în cazul acestor cifre poate fi atribuită faptului că unele statistici germane consideră încă dispăruți soldații după mai multe decenii de la încheierea războiului. În zilele noastre, cele mai acceptate cifre sunt de 16.343 morți în timpul luptelor. Pierderile sovietice sunt estimate la 737 – 1.475 morți sau dispăruți, 1.859 – 2.383 răniți. În cazul numărului de prizonieri polonezi, cele mai des citate cifre sunt de 420.000 de soldați luați prizonieri de germani și cel puțin 250.000 de soldați luați prizonieri de sovietici. Pierderile de echipamente militare sunt: 236 de tancuri și aproximativ 1.000 de alte vehicule ale germanilor față de 132 de tancuri și 300 de alte vehicule ale polonezilor; 107–141 de avioane ale germanilor față de 327 de avioane ale polonezilor (din care 118 avioane de vânătoare) (Enciclopedia PWN dă un număr de 700 de avioane pierdute); 1 puitor de mine german fața de 1 distrugător, 1 puitor de mine și câteva nave auxiliare poloneze. Sovieticii au pierdut 40 – 42 de tancuri, iar câteva sute au fost avariate.

[Baliszewski-MH-3] Baliszewski Dariusz Most honoru, Tygodnik "Wprost", nr. 1138 (19 septembrie 2004)]

[1]

[2]

[3]