Back Израиль Abkhazian Israèl ACE Исраил ADY Israel Afrikaans Israel ALS እስራኤል Amharic Israel AMI Israel AN Israhēl ANG इजराइल ANP

Israel

Israel
Statul Israel
מדינת ישראל Medinat Israel(ebraică)
دولة إسرائيل (arabă)
Drapelul IsraeluluiStema Israelului[*]​
Drapelul IsraeluluiStema Israelului[*]​
Imn: „Hatikva” („Speranța”)

Geografie
Suprafață 
 - totală20.770 km² (locul 149)
Apă (%)2,1
Cel mai înalt punctMuntele Hermon (2.814 m) Modificați la Wikidata
Cel mai jos punctMarea Moartă[7] (−437 m) Modificați la Wikidata
Cel mai mare orașIerusalim
VeciniSiria
Iordania
Egipt
Liban Modificați la Wikidata
Fus orarIST (UTC+2)
Ora de varăIDT (UTC+3)
Populație
Densitate400 loc/km²
 - Estimare 1948872.700
Limbi oficiale
EtnonimIsraelian (m.)
Israeliancă (f.)
Grupuri etnice74,2% evrei
21% arabi
4,8% alții (2019)[3]
Guvernare
Sistem politicRepublică parlamentară
PreședinteItzhak Herzog
Prim-ministruBeniamin Netaniahu
LegislativKnesset
CapitalaIerusalim[9][10] (din ; contestată de Rezoluția 478 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite) Modificați la Wikidata
Istorie
Independența de la Mandatul britanic pentru Palestina
Declarată14 mai 1948
Admiterea la ONU11 mai 1949
Economie
PIB (PPC)2017[4]
 - Total316,12 mild. $ (locul 54)
 - Pe cap de locuitor36.378 $ (locul 34)
PIB (nominal)2017[4]
 - Total339,99 mild. $ (locul 32)
 - Pe cap de locuitor (locul 24)39.125 $
Gini (2013)42,8[6] (mediu)
IDU (2015)▲ 0,899 (foarte ridicat) (locul 19)
MonedăShekel nou (₪) (ILS)
Coduri și identificatori
Cod CIOISR Modificați la Wikidata
Cod mobil425 Modificați la Wikidata
Prefix telefonic+972
ISO 3166-2IL
Domeniu Internet.il
^ În timp ce Israelul a proclamat Ierusalimul capitală în 1949, în prezent comunitatea internațională, cu câteva excepții, între care Statele Unite, nu o recunoaște ca atare de jure.
^ Aproximativ 21.000 de israelieni locuiesc în Înălțimile Golan (2015); aproximativ 201.000 de israelieni locuiesc în Ierusalimul de Est (2014).
Prezență online
site web oficial
pagină Facebook
cont Twitter
canal YouTube
hasthtag
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Statul Israel (în ebraică מדינת ישראל, Medinat Israel,Despre acest sunet מדינת ישראל (ajutor·info); în arabă دولة إسرائيل, Dawlat Israil) este o republică parlamentară localizată în Orientul Mijlociu de-a lungul malului de est al Mării Mediterane. Se învecinează cu Libanul în nord, Siria în nord-est, Iordania și Cisiordania în est, Egipt și Fâșia Gaza la sud-vest și conține caracteristici din punct de vedere geografic diverse în suprafața sa relativ mică. Conform cu legislația israeliană, capitala țării este din anul 1949 orașul Ierusalim, [11][12] dar aproape toate celelalte țări nu o recunosc ca atare, întreținând misiuni diplomatice la Tel Aviv. {{Efn|name=capitala|1=Legea Ierusalimului afirmă că „Ierusalimul, complet și unit, este capitala Israelului” și că orașul servește drept sediu al guvernului, adăpostește rezidența președintelui, birourile guvernului, Curtea Supremă și parlamentul. Rezoluția 478 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (din 20 august 1980; 14–0, SUA s-a abținut de la vot) declara că Legea Ierusalimului este „nulă și neavenită” și solicita statelor membre să-și retragă misiunile diplomatice din Ierusalim. Organizația Națiunilor Unite și majoritatea statelor membre refuză să accepte Legea Ierusalimului (vezi Kellerman 1993, p. 140. ) și au ambasade în alte orașe, cum ar fi Tel Aviv, Ramat Gan, și Herzliya (vezi CIA Factbook și Harta Israelului). Congresul SUA a adoptat ulterior Legea Ambasadei la Ierusalim, care afirma că ambasada SUA trebuie mutată la Ierusalim și că orașul trebuie recunoscut drept capitala Israelului. Totuși Ministerul federal al justiției, prin Biroul de avize legale, a conchis că prevederile acestei legi „impietează asupra unor prerogative exclusiv prezidențiale în domeniul afacerilor externe și sunt neconstituționale”. De la adoptarea acestei legi, mai mulți președinți americani la rând până la [[Barak Obama] au decis că a muta ambasada ar fi nefolositor intereselor de securitate națională a SUA și au decis să emită moratorii suspendând orice acțiune sub acest aspect. Ambasada a fost, în cele din urma mutată la Ierusalim de președintele Donald Trump, decizie menținută apoi de președintele Joe Biden. Autoritatea Palestiniană crede că Ierusalimul de Est trebuie să fie capitala viitorului stat palestinian. Statutul final al orașului așteaptă negocieri viitoare intre Israel și Autoritatea Palestiniană. (vezi "Negotiating Jerusalem," Palestine–Israel Journal). SUA, Republica Cehă, Guatemala, Kosovo și Vanuatu recunosc capitala Israelului la Ierusalim.}} Israelul este definit, în „Declarația de Independență” și în legile lui de bază, ca un „stat evreiesc și democratic” și este singurul stat din lume unde evreii sunt majoritari.[13] Este împărțit în 6 districte.

În urma adoptării planului de împărțire a Palestinei din 1947 al Organizației Națiunilor Unite, pe data de 14 mai, 1948, odată cu expirarea Mandatului britanic pentru Palestina, David Ben-Gurion, președintele Organizației Sioniste și al Agenției Evreiești pentru Palestina, a proclamat independența Statului Israel în cadrul liniilor de împărțire teritorială cuprinse în decizia ONU.[14][15] Liga Arabă și organizațiile palestiniene au respins atât decizia ONU de împărțire, cât și proclamarea unilaterală a independenței Israelului. Șase state arabe au declanșat cu Războiul arabo-israelian din 1948 lungul Conflict arabo-israelian, care avea ca scop distrugerea Israelului și „aruncarea evreilor în mare”[16]. Ca urmare a rezultatelor războiului arabo-israelian din 1948-1949, teritoriul care ar fi trebuit, după hotărârea ONU (neacceptată de partea arabă), să revină unui stat arab palestinian, a fost, în cele din urmă, împărțit între Israel și două state arabe beligerante, Transiordania și Egiptul. În urma acordurilor de armistițiu încheiate în urma Războiului de Șase Zile din iunie 1967, porțiuni din teritoriile ocupate în acest conflict de către Israel - Ierusalimul de Est inclusiv Orașul vechi, Cisiordania, Peninsula Sinai, Fâșia Gaza și Înălțimile Golan, - au intrat in controlul Israelului. Peninsula Sinai a fost retrocedată Egiptului în urma unui tratat de pace, dar celelalte granițe încă nu au fost definite. Multe state consideră linia de încetare a focului din 1949 (armistițiul din 1949), așa numita „Linie verde”, ca o graniță temporară a Israelului, iar teritoriile ocupate de Israel în cursul războiului din iunie 1967, ca „teritoriile ocupate”[17][18][19][20][21]

Populația din Israel - conform Biroului Central de Statistică israelian - care include toți cetățenii sau resortisanții, dar nu și muncitorii străini, în interiorul Israelului în sine și în așezările israeliene din „teritoriile ocupate”, a fost estimată în septembrie 2019 la 9.092.000 de oameni,[22] dintre care 6.744.200 sunt evrei. Cetățenii arabi, al doilea grup etnic ca mărime, include atât musulmani cât și creștini. Alte minorități sunt druzi, cerchezi, samariteni și armeni. La sfârșitul anului 2005, 93% din populația arabă din Ierusalimul de Est au căpătat statut de rezidență permanentă și 5% au avut cetățenie israeliană[23]. În înălțimile Golan, druzii au dreptul să aleagă între cetățenia israeliană și cea siriană[24].

Israelul este o țară dezvoltată și o democrație reprezentativă, cu un sistem parlamentar și vot universal[25][26]. Prim-ministrul Israelului servește ca șef al guvernului, iar Knessetul, cu cei 120 de membri, servește ca organism legislativ unicameral.

Israelul este una dintre țările cu cea mai mare speranță de viață din lume.[27]

Economia: deși lipsită, până nu demult, de resurse naturale (în anii 2011-2012 s-au descoperit rezerve de gaze naturale în aria maritimă mediteraneană aparținând Israelului) în 2023 produsul intern brut nominal (PIB) israelian s-a situat pe locul 29 din lume și locul 13 în PIB pe cap de locuitor. [28]și are un rating foarte mare în clasamentul Indicelui Dezvoltării Umane.[29] În 2010, Israelul a aderat la OCDE[30].

Israelul văzut din satelit, în ianuarie 2003
Ierusalimul văzut dinspre Muntele Măslinilor
  1. ^ en Alexander Borg, Sasson Somekh, Paul Wexler, ed. (). The Schizoid Nature of Modern Hebrew: A Slavic Language in Search of a Semitic Past. Wiesbaden: Harrassowitz. p. 39. ISBN 978-3-447-03063-2. (...) all speakers of Modern Hebrew call the language by the pre-revival glottonym ivrit. 
  2. ^ en „Arabic in Israel: an official language and a cultural bridge”. Israel Ministry of Foreign Affairs. . 
  3. ^ după datele Oficiului Central de Statistică al Israelului- Haaretz - Ofer Aderet:În ajunul Anului Nou evreiesc:circa nouă milioane de israelieni; 35,000 noi imigranți - accesat la 30 septembrie 2019
  4. ^ a b en „Report for Selected Countries and Subjects”. International Monetary Fund. aprilie 2017. 
  5. ^ en Human Development Report 2016: Human Development for Everyone (PDF). United Nations Development Programme. . p. 198. ISBN 978-92-1-126413-5. 
  6. ^ en „Distribution of family income - Gini index”. The World Factbook. Central Intelligence Agency. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ https://data.gov.il/dataset/https-www-data-gov-il-dataset-683/resource/823479b4-4771-43d8-9189-6a2a1dcaaf10  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ http://www.cbs.gov.il/reader/shnaton/templ_shnaton_e.html?num_tab=st02_01&CYear=2016  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ^ The World Factbook, accesat în  
  10. ^ Jerusalem Law (PDF) 
  11. ^ „Israel”, CIA Factbook, CIA, arhivat din original la , accesat în  
  12. ^ Skolnik 2007, pp. 132–232.
  13. ^ en „Israel”, Country Report, Freedom House, , accesat în  
  14. ^ en Brenner, Michael; Frisch, Shelley (aprilie 2003). Zionism: A Brief History. Markus Wiener Publishers. p. 184. 
  15. ^ en „Zionist Leaders: David Ben-Gurion 1886–1973”. Israel Ministry of Foreign Affairs. Accesat în . 
  16. ^ Gilbert, Martín (), The Routledge Atlas of the Arab–Israeli conflict, Routledge, ISBN 978-0415359009 
  17. ^ en „The status of Jerusalem” (PDF). The Question of Palestine & the United Nations. United Nations Department of Public Information. East Jerusalem has been considered, by both the General Assembly and the Security Council, as part of the occupied Palestinian territory. 
  18. ^ BBC News (). „Analysis: Kadima's big plans”. Accesat în . 
  19. ^ BC Kessner, HS Today. „Israel's Hard-Learned Lessons”. Accesat în . [nefuncțională]
  20. ^ The Institute for National Security Studies. „The Legacy of Undefined Borders, Tel Aviv Notes No. 40, 5 iunie 2002”. Accesat în . 
  21. ^ The Epoch Times. „Israel Journal: A Land Without Borders”. Accesat în . [nefuncțională – arhivă]
  22. ^ după datele Oficiului Central de Statistică al Israelului- Haaretz - Ofer Aderet:In ajunul Anului Nou:circă nouă milioane de israelieni; 35,000 noi imigranți - accesat la 30 septembrie 2019
  23. ^ en „Selected Statistics on Jerusalem Day 2007 (Hebrew)”. Israel Central Bureau of Statistics. . 
  24. ^ en Golan belongs to Syria, Druze protest
  25. ^ Rummel 1997, p. 257. . "A current list of liberal democracies includes: Andorra, Argentina, ... , Cyprus, ... , Israel, ..."
  26. ^ en Global Survey 2006: Middle East Progress Amid Global Gains in Freedom, Freedom House, , accesat în  
  27. ^ en WHO: Life expectancy in Israel among highest in the world Arhivat în , la Wayback Machine. Haaretz, May, 2009.
  28. ^ „Israel and the IMF” (în engleză). IMF. Accesat în . 
  29. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite UNDPHDI
  30. ^ „Israel's accession to the OECD”. Oecd.org. Accesat în . 

Rich TVX News Network Site

Rich TVX News Network Info

© MMXXIII Rich X Search. We shall prevail. All rights reserved. Rich X Search