Back Индоевропатәи абызшәақәа Abkhazian Indo-Europese tale Afrikaans Indogermanische Sprachfamilie ALS ህንዳዊ-አውሮፓዊ ቋንቋዎች ቤተሠብ Amharic Luengas indoeuropeas AN Indo-Europisc sprǣchīred ANG भारोपीय भाषासमूह ANP لغات هندية أوروبية Arabic لغات اندواوروبيه ARZ ভাৰত-ইউৰোপীয় ভাষা পৰিয়াল Assamese

Limbi indo-europene

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Limbile indo-europene în Europa și Asia:

     Greacă

     Romanice

     Indo-Iraniene

     Celtice

     Germanice

     Slave

     Baltice

     Armeană

     Albaneză

     Limbi care nu sunt indo-europene

.
Distribuția limbilor indo-europene (IE) pe glob. Țările colorate în portocaliu ■ au o populație majoritară vorbitoare a unei limbi IE, iar țările colorate în galben ■ au doar minorități a căror limbă IE are statut oficial. În restul de țări, deși există populații semnificative de vorbitori ai unei limbi IE, aceasta nu are statut oficial.
Limbile indo-europene

Limbile indo-europene sunt o familie de limbi vorbite ca limbi materne de aproximativ jumătate din populația planetei, în special în Europa, nordul și sudul Asiei, cele 2 Americi și Australia, precum și pe arii însemnate din celelalte zone. Următoarele familii de limbi, în privința numărului de vorbitori, sunt saki, sino-tibetane și limbile afro-asiatice. Lingviștii estimează că există peste 400 de limbi și dialecte indo-europene (443 potrivit bazei de date SIL).

Numele de „limbi indo-europene” le-a fost atribuit pentru a reflecta răspândirea acestor limbi, în special în India și Europa, deși trebuie subliniat atât faptul că nu toate etniile de aici vorbesc o limbă indo-europeană, precum și faptul că limbile indo-europene se vorbesc și în alte părți ale globului. Ortografia corectă a numelui este aceea cu cratimă.

Dintre limbile indo-europene, următoarele sunt cele mai răspândite, fiind vorbite ca limbă maternă de peste 100 de milioane de oameni:

Majoritatea limbilor vorbite în Europa aparțin superfamiliei indo-europene. Fac excepție limbile fino-ugrice (maghiara, estoniana și finlandeza), limbile caucaziene, basca, malteza (derivată în mare parte din arabă) - și turca aparținând limbilor turcice.

Toate limbile indo-europene sunt descendenți ai unui singur limbaj preistoric, reconstruit ca Proto-Indo-European, vorbit cândva în epoca neolitică. Deși nu mai există înregistrări scrise, aspecte ale culturii și religiei Proto-indo-europenilor pot fi, de asemenea, reconstruite din culturile înrudite ale vorbitorilor indo-europeni antice și moderni, care continuă să trăiască în zone în care migraționau Proto-indo-europeni din patria lor originală. Mai multe propuneri contestate leagă Indo-Europene de alte familii de limbi majore. Deși sunt scrise în limba akkadiană veche de tip Semitic, împrumuturile și denumirile hitiților găsite în textele Kültepe sunt cele mai vechi înregistrări ale oricărui limbaj indo-european.[1]

În secolul al XIX-lea, conceptul lingvistic al limbilor indo-europene a fost folosit frecvent inter-schimbabil cu conceptele rasiale ale arienilor și Japhetite.[2]

  1. ^ Bryce, Trevor (). Kingdom of the Hittites: New Edition. Oxford University Press. p. 37. ISBN 0199281327. 
  2. ^ Colin Kidd (). The Forging of Races: Race and Scripture in the Protestant Atlantic World, 1600–2000. Cambridge University Press. pp. 23–. ISBN 978-1-139-45753-8. 

Rich TVX News Network Site

Rich TVX News Network Info

© MMXXIII Rich X Search. We shall prevail. All rights reserved. Rich X Search