Non-heterosexual

Acest articol se referă la non-heterosexualitatea la oameni. Pentru comportamentul non-heterosexual la animale, vedeți Comportamentul homosexual la animale.

Non-heterosexual (non-heterosexualitate, non-hetero, non-heteronormativ, queer) este un cuvânt pentru a descrie o orientare sexuală sau o identitate sexuală sau o practică sexuală non-normativă care nu este heterosexuală, monosexuală, cisgen sau persoanele care nu sunt exclusiv heterosexuale, cisgen, monogame sau cu o practică sexuală non-normativă pe întreaga perioadă sau parte a vieții indivizilor sau oricare dintre indivizii care nu respectă norma impusă, în general de normele sexuale, etice și morale ale societății. Specialiștii din domeniul taxonomiei sexuale nu includ în această categorie persoanele parafilice. [1] [2] Multe persoane, între 4-60%[3], etichetate ca non-heterosexuale sunt considerate parte a comunității etichetate ca LGBTQIA+[4].

Termenul ajută la definirea „conceptului de ceea ce este norma și modul în care un anumit grup este diferit de acea normă”.[5] Non-heterosexual este utilizat în domeniile studiilor feministe și de gen, precum și în literatura academică generală pentru a ajuta la diferențierea dintre identitățile sexuale înnăscute, formate, alese, prescrise sau pur și simplu asumate, cu o înțelegere variabilă a implicațiilor acestor identități sexuale. [6] [7] [8] [9] Termenul este asemănător cu cel queer, deși mai puțin încărcat politic și mai clinic; queer se referă în general la a fi non-normativ și non-heterosexual în același timp.[10] [11] [12] Unii consideră termenul ca fiind controversat și peiorativ, deoarece „etichetează oamenii împotriva normei percepute a heterosexualității, consolidând astfel heteronormativitatea”.[13] [14] Alții spun că non-heterosexual este singurul termen util pentru menținerea coerenței în cercetare și se sugerează că „evidențiază un neajuns în limba noastră în jurul identității sexuale”. [15]

  1. ^ Dilley, Patrick (). Queer Man on Campus: A History of Non-Heterosexual College Men 1945-2000. Routledge. pp. 4–16. ISBN 978-0-415-93337-7. Accesat în . 
  2. ^ Hinds, Hilary; Ann Phoenix; Jackie Stacey (). Working Out: New Directions For Women's Studies. Routledge. pp. 85–95. ISBN 978-0-7507-0043-6. Accesat în . 
  3. ^ Wikipedia. „Demografia orientării sexuale”. Accesat în . 
  4. ^ Wikipedia. „LGBTQIA+”. Accesat în . 
  5. ^ Stevens, Richard A Jr (). „Queer Man on Campus: A History of Non-Heterosexual College Men, 1945-2000”. Journal of College Student Development. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Jaggar, Alison M. (). Living with Contradictions: Controversies in Feminist Social Ethics. Westview Press. pp. 499–502. ISBN 978-0-8133-1776-2. Accesat în . [nefuncțională]
  7. ^ Munt, Sally (). Butch/femme: Inside Lesbian Gender. Continuum International Publishing Group. pp. 93–100, 226, 228. ISBN 978-0-304-33959-4. Accesat în . 
  8. ^ Mathijs, Ernest; Janet Jones (). Big Brother International: Format, Critics and Publics. Wallflower Press. pp. 1945–55. ISBN 978-1-904764-18-2. Accesat în . 
  9. ^ Jewkes, Yvonne (). Dot.Cons: Crime, Deviance and Identity on the Internet. Willan Publishing. pp. 59–65. ISBN 978-1-84392-000-7. Accesat în . 
  10. ^ Weeks, Jeffrey; Brian Heaphy; Catherine Donovan (). Same Sex Intimacies: Families of Choice and Other Life Experiments. Routledge. pp. viii. ISBN 978-0-415-25477-9. Accesat în . 
  11. ^ Taylor, Victor E.; Charles E. Winquist (). Encyclopedia of Postmodernism. Taylor & Francis. p. 327. ISBN 978-0-415-15294-5. Accesat în . 
  12. ^ Beasley, Chris; Charles E. Winquist (). Gender & Sexuality: Critical Theories, Critical Thinkers. Sage Publications Inc. p. 161. ISBN 978-0-7619-6979-2. Accesat în . 
  13. ^ Yip, Andrew K.T. (). „Queering Religious Texts: An Exploration of British Non-heterosexual Christians' and Muslims' Strategy of Constructing Sexuality-affirming Hermeneutics” (PDF). Nottingham Trent University. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . ; PDF version Arhivat în , la Wayback Machine.
  14. ^ Browne, Kath (). „Negotiations and Fieldworkings: Friendship and Feminist Research” (PDF). University of Brighton. Arhivat din original în . Accesat în . ;
  15. ^ Parker, Blaise Astra (mai 2004). „Queer Theory Goes To College”. Journal of Sex Research. Arhivat din original la . Accesat în .  "He includes interviews of some men who have a behaviorally bisexual pattern, but none of men who self-identify as bisexual. Therefore, the term non-heterosexual was inherently problematic to me, given that I am sensitive to issues of bisexual exclusion."

© MMXXIII Rich X Search. We shall prevail. All rights reserved. Rich X Search