Oligarhie

Oligarhia (din greacă ὀλιγαρχία (oligarkhía); din ὀλίγος (olígos), adică 'puțini', și ἄρχω (arkho), înseamnă 'a conduce sau a domina')[1][2][3] este o formă de structură a puterii în care puterea, autoritatea publică este deținută unui număr mic de oameni, de o minoritate. Acești oameni se pot distinge prin nobilime, bogăție, legături de familie, educație sau control corporativ, religios, politic sau militar. Astfel de stări sunt adesea controlate de familiile care, de obicei, își transmit influența de la o generație la alta, însă moștenirea nu este o condiție necesară pentru aplicarea acestui termen. Oligarhii pot fi membri ai guvernării, fie au o influență decisivă asupra formării și luării deciziilor în interesele lor personale și de grup.

De-a lungul istoriei, oligarhiile au fost adesea tiranice, bazându-se pe supunerea publică sau opresiunea de a exista. Aristotel a pionierat folosirea termenului ca regulă de semnificație de către bogați,[4] pentru care un alt termen folosit în prezent astăzi este plutocrația.

La începutul secolului XX, Robert Michels a dezvoltat teoria că democrațiile, ca toate organizațiile mari, au tendința de a deveni oligarhii. În "Legea de fier a oligarhiei", el sugerează că împărțirea necesară a forței de muncă în marile organizații conduce la înființarea unei clase dominante care se preocupă cel mai mult să-și protejeze propria putere.

  1. ^ "ὀλίγος", Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon, on Perseus Digital Library
  2. ^ "ἄρχω", Liddell/Scott.
  3. ^ "ὀλιγαρχία". Liddell/Scott.
  4. ^ Winters (2011) p. 26-28. "Aristotle writes that 'oligarchy is when men of property have the government in their hands... wherever men rule by reason of their wealth, whether they be few or many, that is an oligarchy, and where the poor rule, that is a democracy'."

© MMXXIII Rich X Search. We shall prevail. All rights reserved. Rich X Search