Paulicianism

Paulicianismul este o sectă creștină eretică dualistă, influențată puternic de maniheism, care face o distincție între Dumnezeul creator al cerului și al pământului și Dumnezeul creator al sufletelor, singurul care merită să fie adorat.

Se presupune că numele acestei mișcări a fost luat fie de la apostolul Pavel, fie de la Paul de Samosata^[1], care a fost episcop al Antiohiei în secolul al III-lea.

În învățătura lor paulicienii resping Vechiul Testament și pretind că nu a existat o întrupare a lui Hristos. Isus Hristos a fost un înger care avea misiunea să mărturisească Evanghelia Sa, pentru ca oamenii să creadă că El poate salva de la moarte^[2]. Mama Sa reală este Ierusalimul ceresc. Ei nu au onorat crucea și au respins icoanele, Biblia lor fiind doar o parte din Noul Testament.

Ei luau nume noi după botez, după numele menționate în Epistolele pauline, dorind ca aceste persoane să revină la viață.^{[necesită citare]} (Ex: Constantin Mananasis a luat numele de Silvanus).