În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale[1].
Pronumele personale se diferențiază în general după poziția în situația de comunicare a ființelor, lucrurilor sau noțiunilor personificate, al căror nume îl înlocuiesc (la care se referă)[2]:
În funcție de limbă, în afară de număr, unele sau altele dintre pronumele personale pot exprima și categorii gramaticale ca genul și cazul.
În unele limbi, pronumele personal se poate referi nu numai la nume. De exemplu, în franceză, pronumele personal de persoana a III-a singular le, numit cu valoare neutră, poate înlocui și un adjectiv cu funcție de nume predicativ (Suzanne est bonne en mathématiques mais elle l’est moins en physique „Suzanne este bună la matematică, dar e mai puțin bună la fizică”), un verb la infinitiv sau un grup al acestuia cu funcție de complement direct (Elle a demandé au serveur de lui apporter le menu „(Ea) i-a cerut chelnerului să-i aducă meniul” → Elle le lui a demandé „I-a cerut asta”), ori o propoziție completivă directă: Quand arrivez-vous? Dites-le-nous au plus vite! „Când sosiți? Spuneți-ne cât mai repede!”[3].
După locul unde se află referentul lor, pronumele personale de persoana a III-a pot fi[4]:
© MMXXIII Rich X Search. We shall prevail. All rights reserved. Rich X Search