Secolul al IV-lea

Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări. Trebuie pus(ă) în formatul standard. Marcat din iulie 2012. Are bibliografia incompletă sau inexistentă. Marcat din iulie 2012. Conține greșeli de ortografie și/sau de punctuație. Marcat din iulie 2012.  Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor.

Secolul al IV-lea a durat din 301 până în anul 400. În Occident, prima parte a secolului a fost modelată de Constantin I, care a devenit primul Împărat Roman care s-a convertit la creștinism. Și-a câștigat controlul suprem asupra întregului imperiu după îndepărtarea rivalului său, Maxențiu, și s-a remarcat pentru construirea unei singure capitale din 330 numită Nova Roma (Noua Romă), mai târziu a fost redenumită Constantinopol, în onoarea lui. Ultimul împărat care a controlat întregul imperiu a fost Teodosie I. În cele din urmă, imperiul a fost împărțit în două imperii:Imperiul Roman de Apus și Imperiul Roman de Răsărit.

Creștinismul a devenit religie oficială a imperiului, iar cultele păgâne au fost interzise și au dispărut treptat. Tot în aceeași perioadă, invaziile repetate ale popoarelor migratoare au afectat imperiul din anul 376. Aceste invazii timpurii au marcat începutul sfârșitului pentru Imperiul Roman de Apus.

În Extremul Orient, Coreea s-a menținut împărțită în trei regate: Baekje, Goguryeo și Silla.