Sulf

Sulf
Fosfor ← Sulf → Clor O   16 S                                                                                                                                                                                                                                           S Se Tabelul complet • Tabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr	Sulf, S, 16
Serie chimică	nemetale
Grupă, Perioadă, Bloc	16, 3, p
Densitate	2070 kg/m³
Culoare	galben
Număr CAS	7704-34-9
Număr EINECS	231-722-6
Proprietăți atomice
Masă atomică	32,065 u
Rază atomică	100 (88) pm
Rază de covalență	102 pm
Rază van der Waals	180 pm
Configurație electronică	[Ne] 3s2 3p4
Electroni pe nivelul de energie	2, 8, 6
Număr de oxidare	±2, 4, 6
Oxid	acid tare
Structură cristalină	ortorombică
Proprietăți fizice
Fază ordinară	solid
Punct de topire	112.8 °C ; 385.95 K
Punct de fierbere	444,67°C ; 717,82 K
Energie de fuziune	1,7175 kJ/mol
Energie de evaporare	45 kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	17,02×10-6 m³/kmol
Presiune de vapori	2,65×10-20 Pa
Viteza sunetului	? m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)	2,58
Căldură specifică	710 J/(kg·K)
Conductivitate electrică	0,5×10-15 S/m
Conductivitate termică	0,269 W/(m·K)
Prima energie de ionizare	999,6 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare	2252 kJ/mol
A 3-a energie de ionizare	3357 kJ/mol
A 4-a energie de ionizare	4556 kJ/mol
A 5-a energie de ionizare	7004,3 kJ/mol
A 6-a energie de ionizare	8495,8 kJ/mol
A 7-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD MeV 32S 95,02 % stabil cu 16 neutroni 33S 0,75 % stabil cu 17 neutroni 34S 4,21 % stabil cu 18 neutroni 35S sintetic 87,32 zile β- 0,167 35Cl 36S 0,02 % stabil cu 20 neutroni
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică text

Sulful (numit și pucioasă) este elementul chimic cu simbolul S și cu numărul atomic 16. Este un nemetal polivalent abundent în natură. În condiții standard de temperatură și presiune, moleculele de sulf prezintă o aranjare octatomică, având formula S₈. Sulful elementar este un solid cristalin, de culoare galbenă. Din punct de vedere chimic, reacționează cu toate elementele, mai puțin cu aurul, platina, iridiul, azotul, telurul, iodul și gazele nobile. Se află în perioada a 3-a, în grupa a VI-a principală, fiind astfel un calcogen.

Sulful este un element esențial în corpul tuturor organismelor vii, dar de cele mai multe ori este întâlnit sub formă de compuși organici cu sulf sau sulfuri metalice, și foarte rar sub formă elementară. Trei aminoacizi (cisteină, cistină și metionină) și două vitamine (biotină și tiamină) sunt compuși organici cu sulf. De asemenea, mulți cofactori biochimici conțin sulf, precum glutationul sau tioredoxina. Legăturile disulfurice S-S, numite și „punți de sulf”, au un rol important în unele țesuturi animale, întrucât conferă rezistență mecanică și insolubilitate proteinei numită cheratină ce se găsește în epiteliul extern, păr, unghii, pene, etc.

Majoritatea cantității de sulf obținut la nivel mondial este folosit la nivel industrial pentru producția de acid sulfuric, unul dintre cei mai importanți compuși chimici utilizați. De asemenea, oxizii sulfului (dioxid de sulf, trioxid de sulf, etc) sunt componenți ai ploii acide. În cantități mai mici, sulful este folosit în chibrituri, insecticide și fungicide. Mulți compuși derivați ai acestuia sunt urât mirositori; de exemplu, mirosul de grepfrut sau cel de usturoi este datorat prezenței de compuși organici cu sulf în compoziția plantei. Hidrogenul sulfurat este compusul care are mirosul caracteristic de ouă clocite, dar este prezent și în alte procese biologice. Sulful este, de asemenea, componentul de bază în cadrul procesului de vulcanizare.